Un urias cu fruntea in Soare
De paza tarii noastre pus.
Cand mergi, tu zguduiesti pamantul, iar Soarele in frunte te atinge. Strabate cu pasi mari Pamantul si prinde Soarele in brate. Rasfrange-l apoi peste Pamant si lasa totul sa se imbine. Tu, urias cu fruntea in Soare, fii mai maret decat ai fost, caci tu de mergi, atingi pamantul si ale lui porti le desfereci. Paseste dara precum stii, cu forta necesara si lasa apoi ce tu deschizi, sa curga iara, in afara. In in ima ta si-n mintea ta, sa stii ca multe sunt ascunse. Ele toate se vor ivi, cand tu. in cei munti inalti vei bate si vei cere sa ti se dea-napoi, ce-ai pus, de muuulta vreme. cand muntii iti vor da din inima si din mintea ta, porni-vor amintiri si atunci sa stii ca ai sa stii tot ce-ai pus adanc in inima ta. Ca un urias acum te ridica si porneste. Lunga noapte s-a sfarsit. Tu esti acum uriasul treaz, ce drumul si-l faureste.
Adanc in noaptea ce ti-ai decis, a stat langa tine mereu, cel care mereu langa tine a pasit, chiar daca n-a fost mereu fizic cu tine, prin noapteqa ta langa tine a pasit. Acum este langa tine si a sosit momentul sa il ajuti n sa constientizeze adanca puternica forta ce o detine din forta muntelui luata, caci este muntele ce ca si in alta data, paznic prieten, protector, ti-a fost. In moduri diferite sati curs unul pe langa celalalt. Acum constient pasiti impreuna si din inalt se doreaste ca acea cununa pe fruntile voatre s-o impartiti. Veti reprezenta pentru cale, un echilibru ce avanseaza necesar omenirii pe a ei noua cale. Iar muntii inalti, va vor sustine si din aceste energii, veti darui intregului ce vine si se formeaza cu tot ce-n jurul vostru se aduna.
Un bulgare urias cu toti veti deveni, pornindu-va calatoria spre zari, spre spatii ce asteapta sa va cuprinda. Mergeti cu toti catre zarile voastre, deschizand acele porti ce au ferecat inimile. Vlastare imparatesti sunteti cu totii, porniti din inimi de Soare. Lumina voi ati promis-o fiecare si cand voi porniti sa va rostogoloti, nimic in cale nu va sta si prin voi, lumina curge. Nu asteptati sa dati de-o parte betesuguri. Voi simplu, luminati in cale si calea se va da deoparte, alaturandu-se caii luminii voatstre. Nu voi va dati in laturi, nu voi feriti din calea altoora, voi trfeceti stralucindu-va lumina, iara restul, lasati-l in seama luminii. Primiti-va lumina cat mai multa si simtiti in adancul vostru ce insa si Soarele doreste sa simtiti. Fiti martorii propriei voastre lumini. Ne-ntarziat poorniti pe cale, insa nu in trup fizic, porniti pe calea inimi ce se deschide in imaginatia voastra. Porniti si starbateti planeta cu inima Cautati-va locurile voatre cu inima. Deschideti acele locuri cu inima voastra. Absorbiti sau impamantati ceea ce simtiti ca a primit inima. Si astfel va faceti lucrarea, ce din inima porneste. Chemati-va ajutoarele pe care le doriti si ele va fac vadul pe unde voi treceti. Mergeti prin inalt, mergeti pe Pamant si tot ceea ce ste de inchinat si de facut, fiti siguri ca se face. Asa grait-a din adanc Batranul Dac, ce va povatuieste in fiecare fapt, in fiecare gand, ca voi, a lui pui sa va uscati de-acum puful in Soare. Si acel puf de aur moale,sa sclipeasca in alui tara, in a lui matca, in care cu drag a poposit si a ramas pana cand puii s-or maturiza la glas si si-or gasi singuri drumul. Eu sunt Batranul Dac, paznic al acestor locuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu