marți, 7 aprilie 2009

Zamolxe Sosirea Soarelui

De veniti cu mine, printre largi izvoare, drumul il gasiti in poiana-n care cu mine glasuiti. Eu am poposit aici si v-astept demuuult, demuult, sa-mi auziti chemarea. Eu sunt Batranul Intelept si mare este adunarea ce aici intre bradet o asteptam s-o facem, lumea sa se adune. Codrii tineri vor canta a lor sunet si omenirea va afla ca tot ce din carti strabune glasuitu-sa, astazi se-mplineste si astfel se glasuieste: cei ce mandrii Steaua si-au purtat si la gat naframa alba ca margaritarul s-or aduna acum in asta poiana aducandu-si lumina, cantandu-si struna strabuna si toti, cu mic cu mare, stand la sfat, vor asterne si apoi vor purcede in lumea mare ca sa dea ascultare catre cei ce vor s-auda cantul lor, sa il asculta si astfel cei mari luceferi, ce cu stele in par si-n port venit-or aici sa se-astearna langa al lor batran profesor, vor purcede apoi. Dar mai intai s-or aduna si iar la sfat vor sta. Măăăre măăăre de departe ei se-aduna si tot viiina, viiina, care de cum au purces de la case si au măăărs, si au măăărs, in poiana sa se-adune. Si poiana aceasta mare, e o tara minunata. Aici toti s-or aduna si or sta si-or cumpata si-or grai cu-ntelepciune cand s-o vide ce de fapte or veni si maaare, maaare, ce minune ca se-aduna atat popor intr-o tara cu un neam de-ncepator (primordial).

Mult graieste acel batran, spirit inalt, profesor de-a toate cunoscator, caci ceea ce el stie, stie din vechime de cand a venit pe-acest Pamant, aducand intelepciunea altor vremuri, mai demult. Altor vremuri din alte parti ce nu sunt de-aici, de pe acest Pamant. Asta intelepciune el, in el o poarta, dar in marea sa intelepciune, a dat-o urmasilor, a dat-o vazduhului, a dat-o pamantului, o cunosc vietuitoarele, o cunosc toate lighioanele si o cunsc cei mici de tot, ce prin pamant se poarta si prin aer fluturesc. Ei vin mereu caci vin din an in an si tot povatuiesc, dar s-a uitat lumea sa-i mai inteleaga.
Ast intelept ce-si poarta pasii din an in an (cu inteles de mii de ani) acum aduna a lui popor ce din stravechi si ei se trag din marii daci, din marii traci vestiti si din altii mult mai vechi, ce s-a uitat obarsia lor. Doar pamantul nu a uitat, vietuitoarele si cu batranul Intelept. Ei toti s-or aduna acum la sfat cu cei ce-nfrunte-si poarta Steaua si toti se-aduna in mare bucurie caci ei s-or recunoaste. Vrut-acest intelept sa se stie, ca deja luceferii s-au urnit si acei osteni cu stea in frunte, venit-au si ei demult prin aste parti. Si-asteapta acum doar pe cei vii, ce s-au recunoscut prin grai, prin simtamant, care aflat-au intre timp ca si ei isi poarta o stea in frunte.
Batranul intelept graieste si aduna prin al sau cant transmis odata cu norii, odata cu ploaia, odata cu razele Soarelui. El isi aduna copii si prin glasul lumii, mereu le spune:

-Veniti, veniti, ca sufletul va cheama, veniti si v-adunati aici in poiana, intre rauri, intre munti. In aceasta mare poiana, eu v-astept demult, demult si astept sa m-auziti, cantul sa va-ncante inima, sa va desfunde urechile si o lacrima sa va trezeasca si atunci voi veti sti si toti veti veni catre mine aici in marea poiana. De peste mari, de peste tari, vor veni alti luceferi de prin parti straine ei s-or aduna si cu drag in graba vor veni catre marea poiana. Voi sa-i asteptati cu bratele deschise, sa-i ospatati cum ii datina la noi, caci ei vor avea de stat, nu s-or grabi la plecat. Si-o lumina mare va rasari cand toti vor fi adunati. Ca un soare va sclipi si toti o vor vedea. Si-asta lumina ii va lumina, mintile va trezi, inimile va iubi si lumina v-ancanta, va straluci in ei. Si lumina asupra lor va tot cobora stralucindu-i, imblanzindu-i, incantandu-i. La lumina s-or deschide si lumina ei vor da din aceasta lumina mai departe, lumina aici va sta ca un soare maret ce va improspata si multi s-or aduna cu ea sa se incununeze si din ea sa ia mai departe sa tot dea. Adanc se va implanta inapoi in pamant si marea poiana o va lumina. Bland rasare si straluce acel Soare ce spre voi, spre toti va veni. Si a lui lumina cu intelepciune in voi se va topi.
Eu Batranul Intelept asta vrut-am sa va spun si grait-am ca sa stiti sa primiti ce oaspeti vin si apoi lumina s-o primiti si s-o-mpartasiti. Din adancul inimii va multumesc si-n marea poiana sa stiti ca eu poposesc. Cu voi aici, in inimi eu sunt si bratele-mi deschise catre voi sunt.
Asa grait-a Batranul Intelept catre voi, ai sai copii de peste veacuri adunati, de peste veacuri imprastiati si iata ca acum iarasi adunati. Mii si mii de multumiri din adancul inimii, din marea poiana.

(continuare)
Din rasarit si din apus, din miazazi in miazanoapte, lumina se extinde. In lumina ce vine, voi stati adanc impamantati, ca o raza va tasni si cerul il va impodobi. Raze marete de acolo vor pleca, in Bucegi s-or aduna, in Busteni vor cobora si pe ape vor pluti, catre Dunare s-or inteti. Tot ce vine din inalt catre voi impresurati se lanseaza se extinde ca un val urias cuprinde.
Măăăre Doamne, ce va fi…. catre locuri mult pustii, se va duce sa-nverzeasca tot ce-n tara Romaneasca e beteag si vestejit, pustiit de-un ger cumplit. Ea va face sa rasara ca-ntr-o noua alta tara. Se va duce, va extinde acest grai nou al luminii, catre frati cu iubire adunati.
Măăăre, măăăre ce va fi …. Pustiit, un dor nespus, va cuprinde-n infinit. Se va duce, se va naste, va aduce, va cuprinde, ea, lumina, se extinde. O valtoare va isca, va-nteti, va scufunda acel pustiu din inimi, ce nu-si are sezamant si e vechi, e ne-mplinit, duca-se de unde-a venit!
Fost-a odata mii de frati, ce lumina au purtat. De la ei s-ampamantat si plecat-au ei de mult. Din lumina a ramas ceva, s-a asternut, iar multa s-a scufundat si de ea toti au uitat. Iata ca fratii sosesc, mai mandri, mai infoiati, cu lumina iar ornati/incarcati. Dar acum ei stiu mai mult, ei lumina o ascult’ si lumina le vorbeste, ea mereu ii insoteste. Acesti frati innobilati cu aceasta mare lumina, o aduc, o rasaresc, din a lor inima ce se inchina. Ei acum poarta lumina, cum nicicand n-au facut-o. Si lumina asta mare, din a lor inimi, o lumina si mai mare vor aduce in a lor privire. O lumina ce isi cauta carare catre inimile lor. Cand cele doua lumini intalnise-vor, un uragan va porni si va plasmui si atuncea sa te tii, maare, maare, ce lumina tot va fi…. Munti in soare n-or cata caci lumina ii v-ambratisa, iar campia-n unda mare, va gasi tot alinare.
Măăăre, măăăre, ce va fi, toti in ochi isi vor privi, caci lumina o vor vedea cum va strabatea. Ea din inima rasare si se va unifica cu celalalt Soare. Măăăre, măăăre, ce va fi, sa te tii atunci sa vezi….. Vei vedea si vei credea ce lumina poate creea.
Apoi, bland, cu Duh Sfant, veti porni in drumetii, ca in mod pasnic sa le cantati si altor frati si cand voi veti poposi pe la case, sa te ti, caci lumina-n voi va fi. Măăăre, măăăre ce va fi… si pe multi voi veti uimi. Voi cu bland glas si cu alean, mangaiere sa le dati. Si din ochi incet veti da, atat cat ei vor putea lua. Mai apoi iar veti porni zambitori cu acele raze in priviri daruind muntilor, daruind campiilor, apelor, gliilor, caci din ochi si din piept, lumina va rasari, iar ei toti ei o vor primi, caci ei stiu, ei au in ei ce-ati lasat hat, hat, demult si acum v-ati priceput si veti bate cu-n toiag in a pieptului prag de tara, sa treziti ce este adanc, adanc intepenit, ca lumina sa rasara. Si iar măăăre veti pleca, veti umbla, veti arata, pe multi veti binecuvanta si la multi veti tot grai, cu blande soapte, cu line cuvinte, mangaind si sfatuind, aratandu-le ceea ce ati aratat mereu: lumina ce se afla in pieptul lor.
Măăăre Doamne, cine stie ce va mai fi, caci in voi, lumina cand straluce, multe va va mai aduce si fiecare in felul sau, va sti ce poarta in interiorul sau si atunci măăăre, sa te ti, de-atatea lumini si bucurii, mandra planeta va canta si-si va canta tot ceea ce ea dorit-a: intră-o mare inaltare va purcede pe-al sau drum. Cu toti in brate va porni si cu o mare sarbatoare se va-nfaptui.

Asta dorit-am sa va spun, asa, cu graiul meu strabun, caci eu venit-am iar la voi, Batranul Dac, precum il stiti, purtat de griji si de nevoi; nu ale mele, ale lumii intregi. Dar gata cu ele, de-acum sa le-aruncati, sa nu le porti, nici gand sa nu le duci. Iar voi ce v-ati adunat, un gand bun am sa va zic: lasati iubirea pentru orice lucru, cat de mic. Lasati iubirea sa curga adanc in voi. Doar de ea e acum nevoie. Doar pe ea sa o primiti in orice lucru cat de mic, in orice gand cat de pitic. Iubirea aduceti-o-n voi.
Eu sunt Batranul Dac. Acum as vrea sa ma simtiti aicea, intre voi, caci eu adus-am energia mea sa va impartasiti cu ea. Ca voi, ca brazii sa umblati, cu fruntea-n sus, cu fruntea-n soare, asa cum eu va stiu demult. Nu catati la umbrele de sub pamant. Lasati lumina sa curga acum prin voi si umbrele s-or duce, caci voi cand luminati in jur, e Soare. Acele umbre nu-si au cautare.
De vrei nevoi sa ai, le ai, cate poftesti. Dar dusu-s-au acele vremi. Acum veniti si infloriti. Acum pe rand, eu trec pe la voi ca steaua fruntii sa se-nteteasca, ca steaua inimii sa straluceasca ca soarele ce voi sunteti, mai mult sa va-nvapaie si mainile vi le strang la piept, daruindu-va profund din acea suflare.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Buna. N-am gasit o alta modalitate de contact si as vrea ca pe aceasta cale sa te intreb daca ai toate aceste postari intr-un singur document fiindca as vrea sa le printez pentru a le citi mai usor si pentru a le da si altor persoane interesate. Adresa mea este cd_babi@yahoo.com. Mersi :)

EM spunea...

Namaste
Nu stiu daca ai observat, dar de fapt mesajul este sub forma unei balade populare. Citeam mesajul si simteam ca trebuie sa-l citesc intr-un anume ritm. Adaugirile din paranteze imi apartin.

Dobrita http://emdobrita.blogspot.com/


De veniti cu mine,
printre largi izvoare,
drumul il gasiti
in poiana-n care
cu mine glasuiti.
Eu am poposit aici
si v-astept demuuult, demuult,
sa-mi auziti chemarea.
Eu sunt Batranul Intelept
si mare este adunarea
ce aici, intre bradet
o asteptam s-o facem,
lumea sa se adune.

Sau

Măăăre, măăăre, ce va fi,
toti in ochi isi(se)vor privi,
caci lumina vor vedea
cum va strabatea.
Ea din inima rasare
si se va unifica
cu celalalt Soare.
Măăăre, măăăre, ce va fi,
sa te tii atunci sa vezi…..
Vei vedea si vei credea
ce lumina poate (va) creea.

mihaela palade spunea...

Este minunat Dobrita cum ai aranjat,stiu ca uneori ei transmit in versuri. Simtul tau muzical si armonios a scos la iveala autenticitatea transmisie. Iti multumesc