Suntem in acest
spatiu. Este o intalnire la nivel galactic. Ne intalnim cu alte fiinte din
marele spatiu cosmic. Sunt fiinte ce locuiesc pe planete, de pe Sirius,
Arcturus, constelatia Lira, din sistemul nostru solar, dar si din alte spatii
galactice. Este o intrunire.
Pamantul este foarte
important si aceasta se specifica la aceasta intrunire. Pamantul este un spatiu
de echilibrare a energilor distorsionate, dezechilibrate. Este un spatiu de o
mare importanta prin faptul ca aici, aceste energii pot deveni echilibrate.
Multe repercursiuni
galactice, diverse dezechilibre galactice isi gasesc acum echilibrul in acest
spatiu planetar. Iata de ce este foarte important. La aceasta intalnire, se
subliniaza acest lucru si suntem incurajati sa mergem mai departe.
Si ei si noi, care
traim pe planeta, stim deja ca spatiul de echilibrare al energiilor
distorsionate este in interiorul nostru. Munca se face de catre noi, cu noi.
Ei au venit sa ne
anunte frumusetea si radianta pe care o capata planeta si implicit noi, in urma
echilibrarilor acestor energii. Ne transmit ca planeta are o stralucire cum nu
a mai avut-o pana acum, iar noi oamenii care permitem echilibrarea avem o
stralucire asemenea cristalului.
La aceasta intalnire
se stabilesc de asemenea o serie de asa zisi “parametri lucrativi”, pe care sa-i
atingem nu prin efort, ci prin permitere. Ei sunt prezenti in jurul planetei
observand si invatand de la noi, cautand sa inteleaga transmutarile pe care
fiinta noastra le realizeaza.
Spatiul galactic este
inca in unele locuri, un spatiu al luptelor si al confruntarilor. Ceea ce se
admira la noi si ar dori sa fie imprumutat, este sentimentul de compasiune, o
intelepciune pe care multe fiinte din galaxie nu l-au atins.
Ni se transmite ca se observa
rezultatul acestei compasiuni, pe planeta si in Taramurile invecinate, unde
sunt cei plecati (cei ce au murit). Compasiunea pe care noi o traim si
manifestam, schimba vibratiile dense si joase in spatii extraordinar de limpezi,
clare, stralucitoare. Din punctul lor de vedere, este o magie pe care noi o
facem si ei se mira de reusitele noastre, reusite de care noi nu suntem deplin
constienti.
Intrunirea decurge cu
rugamintea lor de a li se permite sa observe, sa inteleaga si sa invete despre
acest miracol, Compasiunea, pentru ca ei doresc intr-un viitor apropiat sa se
incarneze pe planeta si ar dori sa se pregateasca pt a-si insusi cu rezultate
optime aceste stari interioare. Astfel ca suntem rugati sa le fim invatatori,
continuand sa manifestam compasiunea, iar ei sa fie intr-un fel “in preajma
noastra”, de fapt in conexiune cu divinitatea noastra Eu Sunt.
Din punctul meu de
vedere, permit acest lucru si le spun ca in timpul noptii voi fi cu ei pt alte
amanunte.
Chiar acum in spatiul
intalnirii, au continuat sa soseasca fiinte de pretutindeni care isi manifesta
dorinta de a se incarna pe Pamant. Ei pot deveni copiii unora dintre noi,
dorind sa cunoasca aceste atribute/capacitati pe care noi le avem, de a transmuta
energiile duale, distorsionate, in energii echilibrate care ne schimba viata in
bine.
Sunt foarte multi
sositi. Spatiul pare ca devine mic. Simt ca ma plimb printre ei. Unii sunt
curiosi, unii ma privesc neincrezatori, unii cu superioritate, iar altii cu
blandete si voiosie. Ce au in comun? Dorinta de a veni pe Terra, de a se
incarna si de a trai aceasta magie a transformarilor prin care trecem. Nu sunt
necesare cuvinte de incurajare din partea mea. Nu e cazul, pt ca alegerea este
si ramane voluntara, personala. Importanta este acceptarea din partea mea,
deschiderea pe care o am in a fi un indrumator, un ghid, asa cum ei o cer.
Oricine poate fi un
indrumator pt oricat de multe fiinte din Univers doresc, atunci cand cel de pe
Pamant traieste aceste sentimente de compasiune, de iubire de sine, de
permitere.
Stau alaturi de ei,
fara vorbaria mentalului, ci doar intr-o stare de calm si acceptare si desigur
intr-o permitere si compasiune totala. Cu cat starea mea de compasiune este mai
ampla, ii simt mirati, intelegand ca stralucesc si ei observa energiile din
interiorul meu cum se transforma. Desi uimiti, ei inteleg ca planul Pamantului,
ca ceea ce traim aici si prezenta acestui corp fizic, ofera potentiale de
nebanuit.
Ii simt cum aleg si
iau hotarari intelegand frumusetea, importanta intelepciunii pe care aici o pot
atinge.
Pe masura ce respir in
compasiune pt mine si pt intreaga creatie, simt cum sunt invaluiti si simt
asupra lor acest efect al starii de compasiune. Insusi spatiul in care suntem
intruniti, s-a expandat, a trecut pe alta vibratie si efectiv ii simt si pe ei
stralucind intr-o frumusete ce nu poate fi descrisa, caci nu sunt suficiente
cuvinte.
Au devenit contemplativi si multumiti ca au o
astfel de experienta.
Simt ca intrunirea se
termina. Este o plecare linistita, mult mai calma decat la sosire si un gand strabate
adunarea:
”- Iata un uman
terestru ce a reusit, un om al Terrei ce
a reusit!”
Acum sunt singura in
acest spatiu al intrunirii, plin cu compasiunea emanata de divinitatea mea,
compasiune ce m-a umplut. Pot doar sa spun: Si asa este.
Merita sa fii uman, merita sa traiesti aceasta
experienta terestra, merita sa fii insasi viata.
Inchei cu un mare
mare, Multumesc!!!
