Rosia Montana si Sarmisegetuza Regia

Se apropia sfarsitul de saptamana ,era liber si luni. Deci unde plecam? Ghidarea a pornit din inima si calatoria se transcria usor pe harta tarii: Rosia Montana. Un fir energetic ne unea cu aceasta parte a tarii si calatoria a inceput. Ghizii erau permanent langa noi si isi faceau auzite glasurile asigurandu-ne ca totul este pregatit si ca suntem asteptati. ( A. Mihail-mesaje din 11. 06., nr.19 si nr.20 )
Am plecat din Bucuresti sambata la ora 2 dimineata, drumul fiind lung si dorind sa petrecem acolo cat mai mult timp pe lumina.Pe drum ne-au tinut tovarasie Adamus ( Casa de vacanta, mesaj nr 21 ) Energii de ghidare(mesajul nr 22), anuntandu-ne in mare pt ce sosim in aceste locuri.Drumul este minunat iar Muntii Apuseni au o caldura aparte prin culmile montane domoale, f impadurite, oarecum salbatice, caci te indepartezi de lumea civilizata si simti binefacerile naturii. Soseam pt prima data in Rosia Montana si pt amandoi era prilej de incantare si bucurie. Despre Rosia Montana citisem pe net multe materiale, anunturi si proiecte de minerit preluate de o firma canadiana. Simteam cum pasii ne sunt ghidati prin oamenii care ne sunt adusi in fata, ghidare de la cel la care am fost cazati, la muzeografa de la expozitie, la cel ce coordoneaza Fundatia Culturala Rosia Montana, la pastorul ungur al Bisericii Unitariene, la oameni ce sarbatoreau 50 de ani de casnicie si cu care am simtit ca formam o adevarat familie, oameni ce si ei au fost calauziti catre noi pt a ne da toate amanuntele necesare si a ne forma o imagine. Ne erau aduse in fata toate aspectele: ale statului, ale guvernantilor, ale oamenilor locului, totul, totul venea catre noi in perfecta sincronicitate si desfasurare. Locurile insasi ni se dezvaluiau pe rand cu rabdare si iubire. Locuri unde simteam suferinta, lipsa de iubire, disperarea, speranta, increderea sau dorintele oamenilor sub diferitele lor scopuri. Totul a fost adus si aratat pentru a intelege si a constientiza.
Mama Pamant ne-a condus printre case vechi de cateva sute de ani , case ce stau sa se prabuseasca dar pe care este simbolul de patrimoniu.( aceasta insemnand ca dupa ce vor incepe explorarile minere,aceste case vor fi refacute de compania canadiana--interesant ca proprietarul companiei canadiene este roman si dat in judecata in multe tari pt frauda )Am inteles ca noi eram peste toate aceste interese si lupte si ca doar iubirea pt toti indiferent de care parte a baricadei erau, conta. Locul avea un imens gol si era imperios necesar o infinita energie de iubire neconditionata. Atunci lumina a inceput sa-si faca loc. Ostenii de lumina munceau din plin sa refaca o coloana de lumina pe care o simteam subtire si muscata din toate partile.Era o munca pe care lumina a inceput sa o faca cu mult inainte de a sosi aici dar acum mi se cerea sa o constientizez. Atat de mult s-a scos din acesti munti si nici un graunte de multumire nu s-a asezat in loc. Toate coridoarele de unde era scos aurul erau canale goale, lipsite de cel mai elementar sentiment, toate considerate nefolositoare si acum, asupra altor munti erau aruncati ochii pt a goli totul. Pamantul rabda si permitea experientele, vietile si totusi a strigat dupa iubire. Ne-am intalnit si cu cei ce lucrau pt firma canadiana “Gold”si cu cei care nu doresc instrainarea bunurilor nemului romanesc.
“Voi cei ce veniti la Rosia Montana, aduceti aurul vostru,reprezentat prin iubire,de el are nevoie acum pamantul si binecuvantati veti fi pt aceasta pornire. Lungi au fost zilele oamenilor care au lucrat aici si scurte vietile lucrand in aceste coridoare caci aurul, nu se lasa usor scos la suprafata. Vietile lor au fost scurte grele si amare, voi ati simtit si constientizat toate acestea. De aceasta ati fost adusi acum aici, sa simtiti si sa intelegeti. La fel ati inteles si lacomia si dorinta de imbogatire personala a altora. Ati simtit si ati inteles. La fel si pe cei care nu se dau dusi de aici pt ca sunt prea batrani si viata nu mai are mare importanta pt ei, dar doresc sa lase urmasilor un pamant a lor curat pe care se pastreaza, cele ale locurilor, gasite aici si pastrate. Ati inteles si dorinta Pamantului. Toate le-ati constientizat”.
Ne-am plimbat pana seara tarziu pe stradutele inguste, printre locuinte parasite, vandute acum companiei, un sat aproape in intregime care nu mai apartine romanilor. Nici locurile din cimitire nu le mai apartin pt ca se cumpara totul pt a putea rade tot de pe suprafata pamantului ca sa se scoata ….aurul.
Mama Pamant ne ghida sa ne plimbam peste tot si sa lasam lumina sa umple fiecare coltisor, fiecare particica de pamant. Ne apropiam de portile inalte sustinute cu barne, sa nu cada si ne aruncam privirile prin ferestrele fara geamuri , lasand iubirea sa vindece. Ostenii de lumina erau concentrati aici, peste tot, intr-o activitate febrila. Simteam ca inca nu se poate forma coloana de lumina. Totul era mult prea slabit ( Mama Pamant, nr 23 )
Adamus ne sustinea si ne cerea sa ne conectam la casa lui de vacanta precum si la flacara violet. Imbracam totul in violet permitand luminii, sa fie.
A fost un moment de mare oboseala cand intrand prin biserici, greco-catolica, ortodoxa, catolica ( caci au fost construite pt toate cultele) si simtind lipsa de iubire si interesele de cult, am simtit ca mi se face rau: acel gol energetic devenisem eu si atunci am strigat dupa ajutor la intreaga Ierarhie cosmica sa fiu sustinuta.Ne-au fost condusi pasii spre biserica Unitariana condusa de un pastor ungur si cu acel om vorbind omeneste despre tot ce se intampla, el insusi de 35 de ani in acel serviciu, simtind iubirea din el pt aceste locuri, am inceput sa ma simt bine. Golul ce eram o data constientizat, momentul a fost depasit si am devenit Totul. Atunci am inteles ca eu sunt toate acestea , ca de aceasta am fost chemati, sa le traim la modul constient, sa le intelegem si sa le iubim fara nici o partinire. Toate polaritatile le adunam in noi si le transmutam prin iubire. Adamus era langa noi, cu toata energia sa violet si il simteam amandoi prin ghidarile din jur.
Incet ,incet coloana de lumina se intarea si puteam sa o mentin. A doua zi duminica am intrat in galeriile muzeu ce se viziteaza, galerii romane la o adancime cam de 10 etaje. Alte imagini si aspecte au venit catre noi. Dar acum ma simteam tot mai puternica si puteam sustine informatia energetica. Absorbeam si transmutam instantaneu pana cand retragandu-ma de grup, asezandu-ma intr-un colt umbros doar cu muntele, am simtit in fine pacea si armonia pe care puteam sa le ofer muntelui. Dorea liniste, sa nu-l mai foreze nimeni, sa fie lasat in pace si pacea sa se extinda tot mai profund. Am rugat ca toate proiectele care nu sunt spre binele cel mai inalt al Pamantului si al oamenilor sa fie anulate.Pacea se expanda si deveneam pacea Pamantului, iar eram un TOT.
Seara ne-am plimbat prin galeriile de deasupra casei unde ne cazasem, facute printr-un procedeu prin care se da foc pietrei cateva zile si apoi se toarna apa cu otet si piatra se crapa) cand Adamus s-a anunta si ne-a spus:
-Voi nu ati venit sa luati aur. Aurul este constiinta voastra. A constientiza este modul de a sustine constiinta de masa, aceasta ajuta omenirea. ( Adamus, mesajul 24)
Iata ca dupa inca o zi de constientizari si de intelegere a adevarului fiecaruia am simtit coloana de lumina strabatand muntele si ducandu-se in infinit. Pe fundalul acelei lumini o silueta si-a facut aparitia:
-Eu sunt Duhul muntelui, eu va multumesc pt ce ati adaugat muntelui. Era o mare lipsa de iubire, de infratire intre oameni, de intelegere.
O lipsa prin tot ce a fost luat si nu daruit in totalitate iubirii oamenilor.Aceasta energie pe care ati adus-o muntelui, este energia necesara revitalizarii sale. Aceasta energie ce patrunde acum, revitalizeaza acest loc si el va trai mai departe in frumusetea lui, ca parte sanatoasa a Pamantului. Eu am venit sa va multumesc pt aceasta iubire si intelegere pe care ati dat-o: atat pt Natura cat si pt Oamani. Voi nu ati judecat pe nimeni. Ati acceptat, ati inteles si pe omul din trecut si pe cel de azi. Ati inteles si necesitatea Pamantului. Toata aceasta bunatate si frumusete interioara a facut ca totul sa fie acceptat.
Ati vazut toate aspectele, ati simtit si ati binecuvantat pe toti. Aceasta atitudine este necesara acum ca Pamantul sa creasca in vibratie. Este vorba de o profunda acceptare si armonizare intre toti ca sa duca la pacea binemeritata. Multumim .
( Duhul muntelui, mesajul nr 25)
Stiam acum, ca luni puteam pleca linistiti. Dar catre care zari ? mai aveam o zi la dispozitie, cum o vom fructifica?
Ghidarea a venit prin Gabriel: Sarmisegetuza Regia.

Si am pornit bucurandu-ne de peisaje, de gospodariile oamenilor, de ornamentele florale cu care fiecare isi imbogatea gradina. Am ajuns la Costesti. Stiam ca in ultima parte, drumul este mai dificil de parcurs, chiar posibil sa mergem pe jos.Drumul de la Costesti la Cetate este desfundat si se intinde pe o distanta de aprox 15 km dar frumusetea peisajului te ajuta sa treci peste disconfortul produs de gropi.
Cand, il simtim pe Zamolxe ,anuntand ca suntem asteptati si ca cetatea este impodobita cu flori.( Zamolxe, mesaj nr 26 )
In apropierea cetatii, vedem un barbat facand semn cu mana si dorind sa mearga cu noi pana sus.Oprim si il luam. Ne spune ca este ghid si isi ajuta matusa la curatenia cetatii. Vorbaret nevoie mare intelegem ca stie istorie, ca are comunicari cu Zamolxe ( ii apare ca o entitate inalta , luminoasa cu care vorbeste si care ii raspunde la intrebari) ca este un mare iubitor al locului. Aflam ca drumul este reparat si bun de urcat pana sus ceea ce si facem si surpriza: cetatea este ingrijita atat cat le-au permis fondurile, dar au disparut betoanele si fiecare piatra e pusa cu grija la loc, totul cosit, curat. Iti face placere sa privesti. Cu alte cuvinte ne simtim bine, eram , acasa.
Vasile, numele ghidului, isi incepe expunerea si aflam multe lucruri noi, printre care si faptul ca sunt 7 porti principale energetice printre care doar 6 erau activate. De noi s-au lipit 2 tineri si s-a putut vorbi fara retinere atat de cele materiale cat si de cele imaterile de la inima la inima. Am ramas cam 2 ore in poiana intelegand din expunerea lui, ca Zamolxe ne-a aranjat intalnirea si in cuvinte simple, de bucurie, la o masa unde ne-am ospatat dupa prezentarea ca ghid, am pus cap la cap toate informatiile.Prezenta cu placere calendarele si ne spunea ca stie, ca s-a ocupat in cetate in vremurile stravechi, cu studierea si realizarea calendarelor.Deasemeni a fost preot-profesor pe langa copii mici adusi in Cetate, copii ce urmau sa fie initiati in ale cunoasterii. Atunci am simtit ca si noi am facut parte la vremea respectiva dintre acei copii si inimile s-au deschis mai mult. Dupa ce am terminat de mancat s-a pornit ploaia si nu era de ramas in poiana. Deci noi l-am adus, noi l-am intors acasa. Practic Zamolxe a creat un moment de recunoastere in Cetatea impodobita, intre noi, copii de alta data si profesorul de atunci, un dar cand toti se regasesc si se bucura. Momentul a fost al nostru iar cetatea ne-a tinut in bratele ei, poate, ca odinioara. Ne-am despartit cu alta intelegere si parca drumul a avut mai putine gropi la intoarcere.
Eram fericiti si multumiti iar dupa starea din interior simteam ca am facut si de asta data, o lucrare minunata.
Drumul se intindea inaintea noastra spre lumea civilizata. Stiam ca vom ajunge in Bucuresti tarziu in noapte. Intensitatea si frumusetea acestor zile ne umplea inimile, merita.
V-am impartasit toate acestea pt ca ati fost cu noi in fiecare clipa iar tot ceea ce am trait devine si experienta voastra. Cercul nostru de prieteni s-a largit cu Rosia Montana si Sarmisegetuza .
Va imbratisam.
Mihaela si Gabriel