Din izvoarele gradinii din care voi faceti parte, soarbeti apa nemuririi ce-si aduce acum soaptele. Sorbiti si imbaiati-va in acest izvor nepretuit, ce din muntii vostri curge, raspandindu-se neostoit. Cine-l vede, cine-l stie, la acest izvor soseste si se umple cu a lui apa nespus de limpede si rece. Aceasta apa va cuprinde, va satura cu mult nesat.
Ea este o apa cu mult har, ce din adancuri poposeste. Aceste adancuri reprezinta un inceput si de-a lungul ei (apei), ati tot mers, ati tot gustat apa dulce si curata. Intrati din nou in matca ei, sa va cuprinda complet de asta data. E o apa limpede ce va aduce odata cu al ei susur, izvoarele cunoasterii si a intelepciunii strabunilor. Ea vine acum si va aduce o minte clara de ostean, ca voi sa dati acest izvor si altor frati.
Eu Zamolxe, pasesc acuma langa voi, pe langa acest izvor, ca voi sa-i dati drumul sa curga in lungul si in latul tarii voastre, sa o cuprinda, sa o inconjoare. Eu inima mi-o pun la acest izvor, ca ce e-n inima mea, sa curga o data cu aceasta apa minunata. Ea, apa, tot pamantul, acest loc sa il cuprinda, sa ude si sa atinga, pe ce-i ce au fost de mult aici. Sa ude buzele celor ce s-au trezit aici, ca ei sa inceapa sa graiasca si sa isi aminteasca, sa spuna ce acest popor are de spus. Nu de demonstratie, doar sa se spuna ca el ESTE si este aici de la inceput.
Cand voi saditi acest izvor in aceasta matca mare, o lumina se ridica si in inalt se vede si se stie, se anunta, ca cei de aici de acum sunt cei de atunci si ca mai mult, ei stiu de acest lucru. Si aceasta lumina alba ce pleaca din izvor, trece si umple inimile tuturor. Muntii isi revarsa ale lor taine in aceasta apa limpede si la voi ajunge si apoi va cuprinde, ca voi, muntii mari in voi sa-i primiti si ale lor soapte apoi sa le destainuiti. Din fiecare munte, un bob de cristal pleaca si va ajunge in inima celui ce la inceput a fost aici. Muntii ii recunosc, apele ii vor oglindi, iar aurul acestor munti ii va polei. Ei sunt toti cu STELE in frunte, vajnice suflete ce au trait. Acum, aici, in voi se aduna, totul. Mai mandri voi sa deveniti. Lasati deci izvorul sa curga prin inimile voastre, sa se raspandeasca, sa isi unduiasca unda peste tot si matca intreaga sa o cuprinda.
Sub unda umeda si hranitoare, totul se trezeste, capata infatisare. Prin voi renasc si altii, caci unda ii cuprinde si ii hraneste si astfel, voi lumini stralucitoare ce acoperiti intreaga matca, udati si rasaditi pe cei ce langa voi, abia asteapta stropul de apa sa-i trezeasca. Fiti langa ei cand se trezesc sa le zambiti, sa le dati o mana, ca ei soarele sa il vada si spre el sa se indrepte. Acest popor maret ce din Soare a purces, SORI are in piept si in inimi si aceasta lumina udata acum de acest izvor, va face matca sa straluce, ca ea sa fie vazuta in viitor. la brat cu voi, acum purced, iar ast izvor ne-arata drumul si el se raspandeste. Porniti voi cu noi (Zamolxe si izvorul), in inimi si constientizati profund ca ne purtati si ca oriunde mergeti ne revarsati. Lasati-ne sa curgem pe langa voi, acolo unde sunteti, ca noi sa ne extindem si sa cuprindem peste tot. Purtati-ne cu totii in simtiri si daruiti-ne cu gandul, cu inima, cu o vorba, cu un zambet si noi vom curge din inimi, catre inimi. Asa sa faceti sa nu uitati, ca gandul vom zbura prin voi catre ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu