Zamolxe este langa mine si imi
spune:
”- Suntem prezenti in acest vast
ambient. Existenta ta este minunata. Ai o infatisare calma, calda si emani un
izvor de bucurie. Permite acestui izvor de bucurie sa ne insoteasca intr-o
calatorie.”
Pasim alaturi. Suntem in vastele
subsoluri ale acestui teritoriu, Romania. Pasim alaturi.
”- Simte duritatea solului, simte ca
putem trece prin tesutul mineral cu mare usurinta. Te-am condus aici unde simti
ca este o deschidere larga ca o aula. Simte deschiderea, simte peretii si mergi
catre mijlocul acestui spatiu. Aseaza-te in mijlocul acestuia. Vei simti sub
talpi un desen si vei simti cum cobori cu o platforma cum ai cobori cu un lift.
Acolo nu te insotesc. Ramai cu perceptia si cu simturile tale.”
Am alunecat usor intr-o coborare
verticala, extrem de lina. Totul parea intunecos si apoi ochii interiori s-au
obisnuit si am simtit ca de fapt acel spatiu este mult mai larg. Am pasit in el
de pe platforma-lift. Cu cat inaintam, simteam ca peretii se indeparteaza si am
avut sentimentul unui spatiu deschis ca si cum as fi iesit din grota unui
munte.
Este lumina. Simt natura, dar nu
sunt oameni si nici alte vietati. Pasesc mai departe sub acea lumina care vine
de peste tot si pe care o percep ca se concentreaza asupra mea aidoma unei
raze. Simt ca m-am apropiat de o intindere de apa. Nu are valuri. Este foarte
linistita si degaja un calm, o stare de calm extrem de puternic. Am observat ca
nu exista vant. Dincolo de acest lac, deodata am simtit stralucirea acelui
relief muntos, piatra ce isi emana lumina, lumina care mi-a si atras atentia. Este o stralucire puternica ce
capteaza.
Deasupra mea este lumina, dar nu e
cerul de la suprafata. Muntele din fata, lacul, vegetatia ce ma inconjoara,e
alta decat cea de la suprafata.
Deodata langa mine am simtit o
prezenta. Nu este Zamolxe. Este o entitate inalta, un barbat cam de 3 m
inaltime. Imi face semn sa il urmez. Merg alaturi de el respectand tacerea. Il
simt ca se opreste la oarecare distanta de lac ce imi permitea sa am o imagine
de ansamblu asupra locului si totusi cu atentia asupra lui. Imi transmite ca pe
unde audio stereo, pt ca buzele nu i se miscau.
”- In acest loc, a fost candva un
spatiu locuit. Cei ce l-au locuit, au plecat de mult. Acest spatiu este sub
Romania. Precum ai inteles, ai coborat aici printr-o poarta interdimensionala.
Ai acces in Shambala prin fiinta ta interioara. Se doreste de cei din Shambala
sa cunosti acest spatiu. Pt aceasta Zamolxe te-a ghidat. Acest spatiu in alte
timpuri avea si alta cale de comunicare cu exteriorul. Acum acea intrare nu mai
exista. Terenul s-a prabusit. Exista doar calea prin care ai sosit aici.
Acest lac reprezinta o energie ce
sustine spiritual zona. Ai fost invitata sa ghidezi prin acest material si zona
sa fie vizitata prin alegere si cu corpul de constiinta ca fiecare sa se
incarce si sa primeasca energia acestui lac. Cei ce au trait aici, au protejat
acest depozit de energii. Ei nu mai sunt in dimensiunea fizica. A sosit momentul
ca aceasta energie sa fie folosita si sa serveasca viata pt toti cei ce aleg sa
viziteze locul. Aceasta energie doreste sa vina in serviciul vietii oamenilor.
Prin sosirea si plecarea ta constienta, se realizeaza un spatiu energetic ce
ramane deschis prin care se poate circula. A se intra si a se iesi plin cu
energia lacului. Este o energie ce nu se epuizeaza. Serveste tot ceea ce
inseamna viata si bucuria de a trai.
Lacul pare adormit, insa in momentul
in care il primesti in fiinta ta si il inviti in realitatea ta, el se
insufleteste si traieste alaturi de tine.”
Am multumit pt acest informatii. Ele
vor ajunge la suprafata.
Prietenul cel inalt simt ca ma saluta. Se
intoarce si se indeparteaza de mine pana cand efectiv nu-l mai vad. Ma intorc
spre lac. Ma las in jos pt a-l atinge si in momentul in care il ating, simt
viata atat in el cat si in propria mea fiinta, caci acea energie efectiv a curs
in interiorul meu. Senzatia ca esti viu si ca fiecare celula are viata a
devenit extrem de intensa si am inteles marele sau potential.
Ma ridic si ma indrept catre locul
unde stiam ca este platforma. Ma intorc cu ochii catre lac simtind ca din
interiorul meu se ridica o chemare. Fara cuvinte. O dorinta arzatoare de a trai
viata constient. Era precum un ”- VINO!” adresat lacului. Este un moment de
efervescenta ce simultan m-a propulsat alaturi de Zamolxe. Sunt putin coplesita
de evenimente si de frecventa locului.
Zamolxe este rabdator cu mine. Ma
priveste bland, iubitor si ma asteapta sa ating un nou echilibru interior. Simt
sa-i spun in acest moment ca permit acestui loc energetic sa ramana deschis si
calea catre lac sa devina accesibila celor ce doresc sa-si traiasca viata
constient.
Zamolxe ma ia de mana, fara sa
vorbim si intr-o comuniune deplina, ma conduce inapoi catre casa. Ne multumim
din priviri, ne imbratisam din priviri si nu ne luam la revedere pt ca nu are
sens.
Va daruiesc acest moment cu toata
bucuria inimii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu