Cu Isus

                              

   In apropierea zilei de Inviere am creat imaginar o masa cu toate bunatatile pentru sufletele plecate dincolo de voal, pentru cei care nu reusesc sa depaseasca astralul inferior. Surpriza a fost mare cand am simtit-o langa mine pe bunica dinspre tata. Bunica a fost un om al pamantului. S-a nascut in satul Horpaz, langa Iasi. Parintii, tarani, i-au transmis iubirea pt pamant si bucuria de a-l cultiva. Pamantul a sustinut-o si hranit-o pana l-a considerat un drept al ei. Aceasta posesie avea sa-i atraga multe neplaceri si suferinte pe vehiculul pamantesc. Aceasta posesie i-a deformat corpul fizic tinand-o in suferinta peste 15 ani. Plecarea ei a fost o plecare grea, dureroasa si de atunci, eu nu am mai stiut nimic despre ea pana in acest moment. Daca am comunicarea cu parintii plecati si ei dincolo, cu ea nu s-a intamplat pana in acest moment.

In acest spatiu creat a aparut alaturi de Isus. Acum era o fiinta luminoasa, tanara, care ma anunta ca locul ei este langa Isus. M-a rugat ca tot ceea ce am pregatit si pt ea, sa daruiesc celor ce realmente au nevoie de acea pomenire.

Spatiul creat a deveni interiorul unei biserici plina cu spiritele celor ce puteau primi aceasta pomenire. M-am vazut trecand pe la fiecare si in palmele mele apareau instantaneu ceea ce simteam sa ofer acelui suflet. Ma uitam intai in ochii acelui suflet spunandu-i si daruindu-i:

- Acest vin este sfintit. Aceasta apa este sfintita. Aceasta mancare este sfintita. Aceasta lumanare si colacel sunt sfintite. Fiecare avea dorinta lui.

Din fata altarului, spiritul caruia acum nu-i mai pot spune bunica mea, ma privea cu blandete si cu o bucurie pasnica.

M-am plimbat printre acele spirite ce se aflau in biserica, daruind fiecaruia ceea ce astepta.

Am simtit un suflet garbovit, aplecat si cu foarte multa umilinta asteptand bolul cu mancare ce-l daruiam. M-a intrebat cine sunt. Am ezitat sa-i spun ca sunt un inger. I-am spus ca sunt un frate. Imi raspunde ca el nu a avut frati.

- Sunt un frate calugar. Vrei sa mergi catre Isus?

- Nu merit.

L-am inteles si acceptat si i-am binecuvantat mancarea. Plimbandu-ma printre acele spirite, am simtit apropiindu-se un alt suflet ce venea de foarte, foarte departe, in sensul ca a ratacit foarte mult pana sa ajunga la acest lacas, biserica. Ratacire indelungata ca timp. M-am intors catre el si l-am intrebat daca vrea sa mearga catre Isus.

- Nu-l vad.

- Este aici in altar.

- As vrea sa-l vad, dar nu pot sa-l vad. Pe tine te vad.

- Ia-ma de mana si sprijina-te daca vrei sa te duc. Avea un trup firav si emana un sentiment de neincredere. L-am sprijinit si l-am condus in fata altarului, acolo unde se afla icoana lui Isus.

– Vezi icoana?

– Da, vad icoana.

- Cel care este reprezentat pe icoana, este acum in altar. Te asteapta. Vrei sa mergi la el?

- Crezi ca il pot vedea?

- Sigur il vei vedea.

Isus luase infatisarea unui preot mai in varsta, in hainele preotesti obisnuite. Statea cu spatele spre noi, citind din evanghelie. I-am facut semn cu mana sa intre in altar. A intrat si s-a apropiat de preot.

I-am lasat acolo si mi-am vazut mai departe de treburile din biserica, continuand sa daruiesc hrana sfintita. Fiinta de lumina ce a fost bunica mea, ma urmarea cu aceasi privire blanda la tot ceea ce fac. Era aidoma unui fecioare. Mi-a transmis ca lucreaza cu Isus, ajutand acele fiinte ce au trecut dincolo de voal, care au trait multa suferinta, crezand ca Isus si Dumnezeu le considera vinovate si le pedepseste. Ii ajuta pe cei de dincolo sa isi recapete incet, incet increderea in ei si sa se apropie de Divinitate intelegand ca aceasta doar iubire le ofera. Prin tot ce a trecut ea, a determinat-o sa se apropie de aceste fiinte pt care materialismul a fost dominant, iar frica de Dumnezeu foarte mare.

    Sufletul - om, dupa ceva vreme de stat  in altar, a iesit spunand ca acel frate, atat de bun si de iubitor nu l-a certat, nu l-a pedepsit ca are ochii atat de luminosi si iubitori ca merge  acum sa-si aduca un prieten ce il asteapta sub un pod. Il intreb ce sa-i pregatesc de mancare acelui prieten. Imi spune ceva dar nu mai aud, ca se departase.

Dupa cateva momente il vad intorcandu-se insotit de un caine. Am ramas uimita. Acela era prietenul sau. Cainele era jigarit si sontacaia. Ii ofer apa si mancare. Se hraneste si apoi se indreapta catre Isus. Dar in timp ce parcurgea distanta de la usa bisericii pana la Isus ce era in altar,un miracol avea loc; cu fiecare pas se transforma  si devenea un caine alb, mare, sanatos si frumos, ma lasa sa ii vad lumina si sa inteleg cine este precum si rolul jucat pe langa sufletul-om. Am inteles ca el l-a ghidat si sustinut pe acel suflet-om in ratacirea lui.

 Intalnirea dintre sufletul-caine si Isus a fost alt moment coplesitor prin plinatatea si profunzimea fara cuvinte a privirilor dintre ei. Era privirea Universului ce planuise salvarea unui suflet. 

Isus il prezinta grupului de suflete-oameni ce erau acolo in biserica, spunandu-le ca este un caine bun, bland si sa-l lase sa treaca pe la fiecare din ei ca sa-i cunoasca. Oamenii accepta. Cainele trece pe la fiecare si-i atinge cu botul. Din coada lui ce si-o misca cu bucurie, imprastie o lumina peste fiecare, dar ei n-o vad, nu-i vad nici reala sa lumina.

Intr-un colt al bisericii foarte retrasa, era o mama cu un bebelus, care au trecut impreuna dincolo, datorita marilor lipsuri materiale. Cainele s-a asezat langa copil, sa-l sustina, care la randul sau isi sustinuse mama.

Sufeltul-om era de acum un discipol al lui Isus, imi spune ca ramane langa acesta si ca ii va ghida pe cei din biserica. Era foarte bucuros si decis a ramane acolo unde isi gasise locul, intreaga atitudine i se schimbase.

Am simtit ca treaba mea s-a sfarsit. Oamenii ascultau slujba. Un cor angelic se auzea. Toata lumea se linistise. Era foarte multa pace si am simtita ca pot sa ma retrag. I-am multumit lui Isus ca am putut fi de ajutor si am revenit in realitatea mea.

 (2016 04 27 )

2016 04 29 Continuare

Am simtit entitatea- caine. A venit la mine alb stralucitor si plin de lumina. Si el si Isus m-au ajutat sa constientizez si sa imi primesc un aspect lipsit de iubire.

L-am intrebat pe Isus daca mai este necesar sa fac ceva pt cei ce erau in biserica. Mi-a transmis ca toti cei din biserica invata acum lectia iubirii.

 Doresc sa adaug : cand Isus iti “ vorbeste “ nu o face cu cuvinte ci cu sentimente, el iti transmite infinitatea sentimentului de iubire.

 Va invit sa traiti ce am simtit eu la cuvintele Lui.