Zamolxe - asteptarea !

In muntii magici ai Romaniei,sta un batran la port vestit.Prin a sa intelepciune si energii,el manuieste vestind ai sai vestiti strajeri ce campul lung il impanzesc. La port, el este mandru si senin. Plin de intelepciune strajuind aceste locuri si pazind prin energia sa vechile lacasuri omenesti. Desi portul ii este simplu, el stea pe frunte are,calauzindu-si de-a pururi a sa ostire mare. Nu cu trambite, nu cu zgomote,ci modest din al sau loc, in munte aflat, ghidand, strajuind si urmarind asteptand in taina ca momentul zilei celei mari sa aiba loic. El in a sa tainica locuinta, tezaur de intelepciune ascunde si cand momentul va sosi, aceasta intelepciune va fi arata spiritelor tinere ce se intrupeaza pe acest pamnt. La bratul sau sunt multi strajeri, vizibili, sau mai putin vizibili, caci mantia sa ii acopera. Prin a lui perdea de energie el lasa doar sa se intrevada ce este necesar, sa fie vazut. Apoi cu gandul sau ghideaza pe cei ce in acord cu el sunt. El asteapta in liniste, tacut, sa fie descoperit de ai sai urmasi ce multi in lume preumblati, sunt. Rabdarea sa e fara margini si cu gandul ii urmeaza pe cei ce ii asteapta la el sa soseasca .Cei ce au de ajuns la el, vibratia ii poarta pe carari nebanuite si cu gand curat se trezesc in fata portilor maretilor munti, urcand, ghidati de-a lui suflare. Ei vin apoi in bucurie mare, caci bucuria ce o au este bucuria propriei lor intalniri. Fara sa stie, ei urca, fara sa stie, ei coboara cu bucuria in suflet , urcand si coborand pe pantele muntilor, ajungand ghidati, nestiind de cine si incotro dar ajung acolo unde au de ajuns, imbinand bucuria cu frumusetea drumului. Din inima acelui batran, spirale sunt trimise si ele catre aducator sunt simtite si el, cel atins porneste apoi pe drumul sau de munte. Descopera carari nebanuite, intalneste oameni nebanuiti. I se spun lucruri neobisnuite si in el vibratia se trezeste caci este cantecul strabun. Asa, ajung cei multi la acest batran, atingand vibratia bucuriei, vibratia farmecului si al misterului. Dar in toate acestea nu exista decat un mister, acel al iubirii si al chemarii strabunilor daci. De aici din munte, batranul dac, ghideaza si coordoneaza pe cei ce catre el au de ajuns, strabatand, ducand cu ei energia frumoaselor, viselor, deschizand si triumfand. Si toti acei ce osteni i-au fost sau spirite mai tinere, transmit lumina lui nestiind bine despre ce e vorba dar transmitand ceea ce batranul dac trezeste prin vibratia sa in fiecare. Drumurile par anapoda , drumurile se intretaie sau se departeaza. Nu conteaza. Toate se fac pe anumite linii temporale, pe anumite momente pe anumite noduri energetice, toate se fac la anumite intalniri de timp si de unde vibrationale. Totul pare un joc al drumurilor iar cei chemati ce nu se stiu intre ei, multi inca nu inteleg aceste drumuri dar toate isi au rostul lor. Din fiecare drum calcat cu picior de om, linii energetice se formeaza, se extind sau se intrepatrund.Toate realizeaza o retea ce cuprinde acest Pamant si apoi de la inima la inima se transmite acest cuvant. Toate, batranul intelept le stie, le ghideaza si din a sa cunoastere inteleapta totul se prefigureaza. In mari cantari el sta si acest Pamant astfel il inalta caci el este fiu de dumnezeu venit, sa aiba grija in aceasta viata, de tot ceea ce este slavit pe acest pamant iubit de Dumnez