Zamolxe - In poiana cu zorele

In poiana cu zorele,
Greu urcus
Pt cei multi.
Ger naprasnic
Ii intampina
Si poteci necunoscute.
Multi, ar vrea,
Rodul, sa-l culeaga,
Nestind a lor virtuti.
In poiana cu zorele,
Cer senin si armonie
Ii intampina, pe multi.
Vrutu-sa la nesfarsit
A se lua, din acest izvor
De apa vie.
Pana cand
Prin a lor ganduri
Au cazut, s-au ravasit
Si-au uitat
De Armonie.
Astazi , in acest loc
Ca-ntr-o imparatie,
Multi urca
Dar si multi, coboara.
Caci urcusul,
Nu-I pe a lor putere.
Si dezolati,
Inspaimantati
De-a Vantului maretie
Isi intorc fata
Si coboara , dezolati.
Uitand , ca forta
In ei, se afla.
In Poiana cu zorele
Eu astept.
Ca-n ale mele brate,
Voi sa popositi.
Si aici , adumbriti
De-a mele vise
Sa urcati apoi
Si sa deveniti ,
Impliniti.