In aceasta noapte, Luna a traversat cerul instelat si a poposit la fereastra mea; intensitatea radiantei sale m-a facut sa merg catre fereastra si sa o privesc. Admiram dar nu intelegeam.
A doua zi dis-de-dimineata, imaginea ei a coborat sub pleoapele mele emitand semnale. Am fugit cu gandul la Asthar-Sheran si la Piramida lui de pe Luna dar ..... nimic; in acea directie portile erau inchise.
Mai tarziu vorbind cu Renate, totul s-a clarificat: am inteles ca o uitasem, acordasem toata atentia Terrei si catre Ea, Luna, nici un gand; cand am constientizat acest lucru si ne-am deschis inima catre draga noastra Luna, un mare aflux de iubire a venit dinspre Ea.
Ne-am trezit in fata cu o fata tanara, asemenea Ilenei Cosanzenei, cu o delicata coronita de aur pe varful capului si cu o nerabdare sa ne primeasca; am fost poftite in cel mai frumos palat de clestar, aidoma celor din povestile lui Disney; eram plimbate prin minunatele sali, admirand bogatele ornamente din lumina.
Sala in care ne-am oprit, avea in mijloc un cristal, asemenea unei mese ovale la care am luat loc: Lady Selena, Asthar-Sheran, Renate si eu. Ovalul mesei a devenit un ecran de emisie-receptie ce infatisa pe rand figuri din geometria sacra; am simtit mainile noastre puse pe suprafata cristalului, activand ceea ce era de activat; simteam conexiunea care se facea intre noi, Terra si Luna; prin ecranul cristalului am vazut la inceput un punct, apoi un fir auriu ce curand a devenit un puternic flux de lumina ce a tasnit in afara, asemenea unei fantani arteziene inundand incaperea; ne tineam de maini pt a face fata fortei Luminii si pt a o ancora; venea de la insusi Creatorul si se cerea primita si ancorata in inima Lunii si a Terrei; emisia a continuat umpland sala cu stralucirea si cu iubirea ei; apoi s-a retras prin cristal, noi am multumit pt onoarea care ni s-a facut, ne-am luat ramas bun de la Lady Selena si Asthar ne-a condus pana la locul de unde ne-a preluat.
Multumim in numele iubirii sacre pt onoarea de a participa la astfel de actiuni si va imbratisam cu iubire infinita.
Renate si Mihaela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu