Ce scriu e pt toti, dragi prieteni. Unde plec eu, veniti si voi, daca aveti placerea, sau, simplu, doar cititi povestea:
.....Si iata ce se povesteste .... Ca intr-o zi, Sinele meu mi-a facut cu ochiul, m-a prins de mana si am zburat cu el deasupra Marelui Sfinx. Am planat lin pe spatele acestuia si mi-a spus: «Descurca-te singura, lasa-te condusa de impulsul inimii» Zis si facut.
Pe un fir de aur, ghid al marelui Soare, am coborat pana in adancul Pamantului (nu sunt chiar singura, sunt cu prietena mea Renate; multe calatorii ne sunt date sa le facem impreuna); ni s-a transmis telepatic ca am ajuns in Shambala: am asteptat si o inalta entitate a venit sa ne preia; am fost duse intr-un spatiu/sala unde eram asteptate de un grup de intelepti asezati in cerc: noi am luat loc in partea libera a cercului.
Ii simteam cum intoneaza cantece dar nu le auzeam; asteptam, ce ? Nu stiam. ...Continuam sa transmitem iubire si stateam cuminti si rabdatoare pe locurile noastre.
In mijlocul cercului au aparut simboluri ale geometriei sacre, iar mai tarziu, printr-o miscare a unui membru al grupului, o mica flacara s-a ivit ...... pacea, linistea interioara si acea muzica muta ne invaluiau.
Deodata, flacara s-a inmiit si deasupra ei a aparut Kali. Muzica a capatat o tonalitate grava si ritmata, iar noi am pasit in mijlocul acelui foc. Un foc iubitor si purificator; Kali ne transmitea toata dragostea ei "perpelindu-ne" pe toate partile ..... doamne, dar ce bine era ... nu stiu cat a durat ... pana am simtit intensitatea focului scazand .... am multumit ... si apoi o aud pe Renate spunand ...... acum mi-as dori sa mergem in Piramida Cromatica pe Luna, a lui Asthar Sheran ..... si iata Raza-Ghid aparand si preluandu-ne. Tot timpul cat a durat calatoria pe Luna, Kali a vegheat asupra noastra.
Ne-am trezit in fata unei imense constructii; ii vedem doar intrarea si vedeam/simteam persoane in fata ei: am salutat, am exprimat dorinta de a intra pt a ne incarca cu energiile de aici si a le ancora pe Pamant.
Am fost primite intr-o sala imensa, puternic luminata, dar ochii nostri mai mult simteau decat vedeau.
Ca doi copii, ne-am oprit pe langa un perete, ca doua strengarite care au plecat spre o mare sala de bal si stralucirea ei le face sa se opreasca in prag; absorbeam cat puteam noi de mult din acea energie; il simteam pe Asthar-Sheran la distanta, apoi s-a apropiat ... ochii nostri priveau in ai lui.
Renate a inceput sa multumeasca pt primire si pt tot ce fac ei pt planeta si pt ajutorul care ni-l dau; mie in acel moment nu mi-a venit sa multumesc caci simteam ca si rolul nostru este la fel de mare ca al lor ... si fara sa vreau, mi-a trecut pe dinaintea ochilor imaginea strazii noastre cu oamenii obisnuiti ... si o tristete m-a invaluit ...... in acel moment am simtit ca Asthar "vede" prin ochii mei ce este pe Pamant si, ca un film, i-am derulat imagini cu spitale, scoli, azile, banci, biserici, oameni ai strazilor ... simtea ce vedeam eu .... apoi am simtit ca ma inunda ... devenisem roz .... apoi galben, verde si m-a imbracat in toate culorile piramidei sale.
Abia atunci am multumit si am cerut permisiunea sa le ancoram in centrul Pamantului si in orasele noastre.
Am fost conduse pana la Raza noastra si insotite de Kali am atins locul de plecare; am ancorat energia si, ca o misiune indeplinita, m-am aruncat in oceanul meu interior ... ma simteam prea incarcata .... dar acolo, in apa, a inceput o joaca cu delfinii si balenele. .....Uraaaaa, scoala se terminase ... era vacanta ..... doi copii liberi ... doi copii ai soarelui, care au aruncat cartile si se bucurau de libertate.
Cu veselie va imbratisam
Renate si Mihaela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu