Zamolxe - Muntele Shureanu

Dragi copii, conectati-va la filonul de aur din Muntele Sureanu. Efectul sau energetic asupra reamintirilor, asupra regasirilor, este surprinzator. Folositi energia acestui filon; el va va ajuta sa aprofundati cunoasterea care se gaseste in voi. Va va ajuta sa indepartati zgura ce acopera aceasta cunoastere. Va va ajuta sa dati deoparte tot ceea ce este fals, primit de-a lungul vietilor voastre cu buna stiinta, fara stiinta, sau introdus in constiinta oamenilor de cei care s-au folosit de voi.
Acest filon este aidoma hranei zilnice, incat absorbiti energia sa. Acest filon a sustinut de-a lungul timpului o zona pura, necesara constiintei de masa, constiintei oamenilor, necesara acestui spatiu Carpato-Dunarean. El este un sustinator si un catalizator pentru spiritul vostru. Folositi-l cu incredere si patrundeti acolo, in sala. Asezati-va pe acele jilturi de aur si lasati energia filonului sa va cuprinda. El purifica si activeaza in acelasi timp
Sunteti pe drumul cautarilor voastre interioare. Primiti aceste ajutoare si mergeti cu incredere pe drumul vostru.
Zalmoxe

Dupa cateva minute, Zalmoxe ne-a condus in sala de aur, din munte. S-a asezat pe jiltul cel mare din capatul mesei, iar noi doi, ne-am asezat pe scaunele din stanga si dreapta lui. O lumina albastra venita de peste tot, ne-a cuprins. Lungi limbi de foc, auriu cu verde, au tasnit de sub scaunele noastre si ne-au curins doar pe noi doi. Zalmoxe ne supraveghea.
Reverberatii, insotite de muzica, iesea din pieptul sau si din peretii salii si toate actionau asupra campurilor noastre. Totul a durat cateva minute, dupa care Zalmoxe a disparut. Muzica s-a oprit. Ne-am ridicat de pe jilturi. Aveam acum o imbracaminte de lumina, lunga, grea, aurifera. Ii multumim parintelui, pe care il simtim peste tot. Ne-am indreptat pasii catre panoul de aur din spatele marelui tron. Acea scriere necunoscuta danseaza in fata ochilor nostri. Lumina din interiorul scrisului se apropie si auzim:

“Odrasle sunteti voi, cei ce din vremi veniti, odrasle ale popoarelor lumii, binecuvantati de zei si de lumini, ca aici sa popositi si marea taina a muntelui sa dezlegati prin lumina ce o purtati.”

Un chip pare a se ivi pe acel panou graind:

“Sunteti purtati acum, de al nemuririi spirit al muntelui. El taina sa si-o va dezvalui, cand voi veti atinge vibratia netarmurita a iubirii. Cand panzele voastre se vor extinde cuprinzand zarile, muntele va asterne in inimile voastre, soapta sa de iubire, dezvaluindu-si taina. El, pana atunci, va sustine in adorarea sa fara margini, copii ai lui devenind si sugand, va lasa a sa energie, ca astfel hrana lui, ambrozie pentru voi sa devina.
Lasati lumea de afara si popositi aici, in linistea muntelui, regasindu-va pacea si iubirea strabunilor, cautand aici intelepciunea, odihnindu-va pe acest altar pentru a straluci apoi cand iesiti iar in lume. Nimic nu este dat sa fie pastrat adanc in taina. Doar de-a ochilor necredinciosi si de a mintii talharie, este totul protejat, dar inimilor clare, ochilor deschisi, aceste taine nu-si au rostul. Ele insele vor sa fie purtate in lume. Cunoateti-va deci, taina propriilor inimi si cand iubirea ce va-nlantuie, strabate a voastra minte, primiti atunci taina muntelui si cu a ei intelepciune, porniti s-o daruiti catre inimile clare si iubitoare.”

Asa a grait chipul ce se unduia pe acel urias perete de aur. Si muntele a tremurat si s-a invapaiat, aratandu-si iubirea, facandu-ne sa simtim iubirea sa, ce a fost pentru noi o binecuvantare. Cu toate acestea, am plecat in lume, dar revenind aici pentru odihna si intelepciune.