Portile Lemuriei

Portile Lemuriei se deschid in inima noastra. Cand am citit pt prima oara despre aceste porti, m-am intrebat unde ar putea fi ele si de ce suntem atentionati ca vor aduce suferinta.
Acum am inteles.
Cand ceva urmeaza sa ti se arate, nu esti intrebat daca esti dispus; pur si simplu simti. Am lasat ce aveam in mana si am telefonat Renatei : Hai ca avem treaba. Nu stiam despre ce este vorba.
O durere grea apasatoare crestea in centrul inimii (multumesc lui Kuthumi al carui mesaj, «Portalul 11:11» tocmai il citisem).
Am intrat in meditatie, ne-am concentrat pe inima si, in fata ochilor interiori, o poarta grea, veche, cumplit de mare, ruginita, ferecata cu mii de zavoare ni s-a infatisat.
Durerea din inima ne atentiona asupra suferintelor acumulate de eoni, a lacrimilor si a disperarii, blocata si uitata prin adancurile celulelor.
Parea imposibil de deschis. Ce inchide? A cui este? Lemuria? Atlantida? Egipt? Raspunsul a fost: Lemuria.
Am invocat Marii Lorzi ai Luminii, Avatarii Cosmici si Avatarul Lemuriei, Ierarhia Cosmica si Planetara, Logosul si Cristul Planetar, Marea Fratie Alba, Lord Sananda, Marele Zeu Ra, Ramtha, Sfinxul, Maestrii Tibetani. I-am simtit langa noi pe Zeii Primordiali din Amenti, cele 33 de forte ce mentin Planeta, pe St. Germain si echipele noastre Angelice, Sai Baba si Mahacohan, fortele lui Asthar Sheran si prea iubita Mama Terra.
La invocarea noastra, toti au sarit sa ne ajute.
Durerea din piept se intensifica: deschiderea trebuia facuta lin, cu gratie. Prin corpurile noastre au inceput emisii de raze de diferite culori care au actionat mai intai in jurul portii, apoi asupra ei.
Pt inceput, un lichid gri-negricios s-a prelins prin imprejur; simteam greutatea si rezistenta portii; ne-am unit mai mult inimile, ne-am conectat cu cele 8 cristale ale Terrei, pana am simtit ca unul din ele este pregatit sa primeasca acea energie.
A inceput o munca de purificare, transmutare si eliberare; totul se facea incet, cu gratie, ca durerea simtita in inima noastra sa o putem suporta; aceasta o simteam cum urca din Anahata in Visuda, pe unde prin respiratie o eliberam.
Lumina roz alterna cu auriu si violet intens; si iata ca am simtit ca durerea se reduce putin si o mica parte de pe mijlocul portii se deschide; prin acel locsor lumina si-a facut loc; simteam sustinerea celor din Amenti si Raza Creatorului care se apropia.
La un moment dat, cele doua canaturi au sarit in laturi si noi eram deoparte si de alta; printre noi Lumina Marelui Zeu Ra si Creatorul si-au facut loc. Ei lucrau, noi eram simpli spectatori si prin fazele durerii din inima simteam/intelegeam ce se intampla.
Rugam iubire si lumina; treptat s-a facut simtit un hau de unde a inceput acea energie sa-si faca loc spre suprafata; ajunsese in gatul noastru si respiram intens sa o eliberam; era un scancet/urlet de o infinita tristete, disperare, frica ca au fost uitati, abandonati.
Trimiteam iubire si nu intelegeam de ce nu poate iesi: apoi am inteles: iubirea noastra ii speria, nu cunosteau ce este aceasta, caci energia era rece, gri, egocentrica, metalica, iar noi veneam cu puritatea iubirii si luminii noastre si ele erau total straine acelei energii.
Ne-am cosmetizat in culoarea ei; am intins mainile si am mangaiat, am zambit si am imbratisat, asigurand ca totul este bine; am stat imbratisati, sa fie sigura ca atingerea nu doare; am oferit incredere ..... si am castigat.
S-a lasat trasa in sus din acea vagauna catre bratele iubitoarea ale Luminii. Era precum vedeti Cactusii Uriasi in desert, pe o culoare gri inchis metalic. Lumina filtrata a preluat-o; durerea din pieptul nostru a disparut; eram usoare ca un fulg.
Ramtha, Avatarul Lemuriei, Zeul Ra si Creatorul, ne imbratisau; ei formau primul nucleu in jurul nostru, apoi ii simteam pe ceilalti. Fiecare dintre ei a avut momentul lui de actiune si interventie care noua ne-a scapat, dar nici nu era necesar sa stim detaliile: erau cu noi.

E posibil sa mai avem de lucru; vom fi anuntate si posibil sa fiti si voi anuntati.
Cu iubire, lumina si incredere ... iata, am deschis Poarta ferecata a Lemuriei.
Renate si Mihaela