Am inchis ochii pt a dormi, dar ciudat, in loc sa
fie intuneric, vedeam lumina si fiinte ce se apropiau de mine. Imaginile atat de
vii, creau o prezenta sigura, o presiune ce m-a facut sa ma ridic si am inteles
ca sfincsii se indreptau spre mine: se trezesc sfincsii Romaniei!
-Treziti-va, va rog! Va salut si va onorez!
Somnul meu disparuse ca prin farmec.
M-am adresat imediat Sinelui meu:
-Trimite-le te rog codurile mele.
Simt cum acestia raspund chemarii, se trezesc. Ei vin mai aproape de mine. Isi prezinta
codurile lor.
-Tu, cel ce ne trezesti din vremuri de mult
adormite.
Fie-ti opera de desavarsire completa si mergi sa ti-o
indeplinesti.
Flacara luminii tale trezeste.
Ea trezeste la o noua constiinta.
Noi iti suntem alaturi. Primim codurile tale si
primim bucuria reintalnirii.
Zamolxe ni se alatura.
Un cantec de ruga se ridica
catre cer. Acela de eliberare din uitarea ce s-a asternut.
Noi vom reveni la ce am fost.
- Multumesc. Sunteti ajutoare de nadejde.
Acum voi incorporati lumina.
Din mineralele structurii mele osoase se activeaza
alte coduri. Sunt o adevarata biblioteca. Totul in ea se restabileste si revine
la ordinea divina. Biblioteca mea, Akasha mea, este prezenta.
De aici pleca
semnalele-simboluri catre sfincsi. Sunt semnale ancestrale.
Luminile mele se
intalnesc cu ale sfincsilor.
Are loc un schimb de lumini prin care ne
recunoastem.
O paleta coloristica de lumini se revarsa si
acopera spatiul romanesc.
- Voi sunteti prietenii mei. Voi sunteti
ajutoare de nadejde.
Sinele Inalt comunica cu toti sfincsii dar si cu toate
formatiunile megalitice din acest spatiu. Il rog pe Zamolxe sa conecteze Baza
la sfincsi, ca acestia sa primeasca energiile Bazei.
Lumina sfincsilor e tot
mai puternica. Ei pot primi acum energii din Marele Soare Central.
8 dec 2013
Intalnire.
Incepem sa ne indreptam cu pasi usori. Zamolxe ne tine
de mana. Avem un drum de facut. Este un drum lung, batatorit. Zamolxe ne poarta
spre crestetul muntilor inalti. S-a imbracat intr-o haina maiestuoasa
asemanatoare cu frumusetea padurilor strabune. Si noi avem acum o haina
asemanatoare. Este o haina ce ajuta sa fim recunoscuti.
Ne continuam drumul. Pe masura ce inaintam, acesta
devine tot mai ingust, caci peretii stancosi ai muntilor se apropie tot mai
mult. Vedem insa cerul si Soarele deasupra noastra. Drumul a inceput sa urce,
treptat iesim din padurile inalte si
incepem sa mergem printre stanci. Vegetatia este tot mai mica pana cand raman doar ierburile.
Ajungem pe un povarnis inalt. Acum, imprejurul nostru predomina Soarele. Suntem
mult deasupra crestelor muntoase, privind deschiderea d
in jurul nostru.
Zamolxe isi pune mana streasina la ochi, cautand ceva
anume cu privirea. Ne-am asezat pe iarba langa el, bucurandu-ne de frumusetea
peisajului. Simtim respiratia muntelui. Nu stam mult insa si Zamolxe ne
indeamna iar la drum. De aceasta data drumul continua printre stanci uriase, cu
diferite chipuri, pana ne oprim in fata uneia dintre ele.
- Aici este o poarta, ne spune Zamolxe. A sosit
momentul sa patrundeti. Este o poarta spre un alt taram. Va voi da cheia
acestei porti. Dupa ce o veti deschide si veti pasi dincolo, veti primi o
lumina. Inca nu puteti merge mai departe si nici nu e necesar. Aveti doar a
primi lumina.
Asa am si facut. Am primit cheia, poarta s-a deschis
si noi am pasit dincolo. Poarta s-a inchis in urma noastra. Stand acolo in
prag, am vazut lumina venind catre noi. Era o raza de lumina. S-a apropiat si
ne-a inconjurat in totalitate. Aveam fiecare dintre noi un nimb de lumina in
jurul corpului. Lumina desena perfect conturul corpului nostru si orice miscare
am fi facut, o facea odata cu noi. Am ramas aici pana cand lumina s-a retras.
Am revenit la poarta, am deschis-o si am pasit inapoi revenind langa Zamolxe.
- Acum aveti suficienta lumina. Putem merge mai
departe la INTALNIRE.
Am continuat drumul alturi de el si atunci am vazut pt
prima oara cum aceasta lumina sadeste in inima acelor entitati de piatra o
altfel de viata, cu altfel de vibratie. Mergeam alaturi de el atingand, daruind
de fapt lumina diferitelor formatiuni muntoase. In fiecare se simtea o
tresarire, o revenire dintr-un somn profund, indelungat.
Si in noi se petrecea ceva ciudat, caci in adancul
sufletului aveam cunostinta de instalarea acelui somn. Imbratisam acele fiinte
si ne bucuram cand simteam lumina pulsand sub crusta tare de piatra. Eram cu
Zamolxe langa ele, cand acesta a ridicat mainile catre inaltul cerului,
invocand Energia Universala sa refaca circuite de mult uitate intre aceste
entitati si sursele de energie. Le simteam
pe fiecare miscandu-se in spatiul lor rigid.
Apoi Zamolxe ne-a facut semn sa il urmam catre Baza
noastra energetica. De aici, de la pupitrul Bazei, a facut conexiunile cu
acesti uriasi treziti acum la o noua viata, capabili sa primeasca din nou
fluxurile de energie, capabili sa amplifice, sa directioneze sau sa opreasca.
Isi reveneau treptat din starea de somn si isi aduceau aminte de ceea ce au
fost cu adevarat odinioara.
Apoi Zamolxe a urcat la etajele superioare umbland la
Cutia cu Iubire a lui Dumnezeu si daruindu-le aceasta energie tuturor
piscurilor-entitati ce s-au trezit. Simtim salutul acestora, simtim bucuria de
a reveni la viata, de a comunica cu noi, cu Zamolxe si ca un semn al acestei
bucurii, prin varfurile lor tasnesc raze de lumini jucause. Aceste spatii revin
la ceea ce ele au fost cu adevarat.
Zamolxe ne spune:
- In fiecare dintre
voi, aceste entitati isi au rasunetul. A fost necesara trezirea lor in voi, mai
intai pt a-i putea constientiza pe ei. Aceasta lumina o daruiti acum prin tot
ceea ce voi sunteti. Este un dar din Sinele vostru catre toate aceste fiinte.
Veti intelege si veti privi de-acum inainte cu alti ochi aceasta forma de viata
si veti sti sa le raspundeti. Aici in Baza, ei sunt reprezentati prin diferite
cristale pe care le-ati invitat, prin ceea ce cristalele roca au creat.
Substanta lor era de mult. Acum totul in Baza va fi impodobit si de sufletele
lor. Astfel Baza va capata o noua vibratie, rezonanta caci s-a imbogatit prin
participarea acestor entitati.
9 dec 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu