luni, 24 august 2009

Babagi

O calda iubire se transmitea. Invaluita in aceasta,am lasat liber corpul sa-si ocupe o pozitie comoda. A fost pozitia de lotus, ce a convenit acelei energii. Corpul isi radia discret lumina in timp ce energia de iubire umplea spatiul. In fata mea in pozitie de lotus si foarte luminos, a aparut Babagi. L-am salutat cu iubirea inimii, gandind ca de mult nu au mai avut loc intalnirile noastre. Mi-a facut semn sa-l urmez in muntii Himalaia, intr-unul din acei masivi inalti, in interiorul muntelui si anume in vortexul acestuia. Ne-am impletit cu acea lumina, fiind luati de vortex si rasuciti in spirala lui. Din cand in cand ii zaream ochii lui Babagi, sau ii vedeam corpul urcat pe spirala.
Se simtea in munte energia unui cristal de care ne apropiam alternativ.
La un moment dat, miscarea s-a oprit si am poposit in afara muntelui.
--Te invit in Ashram. Uite aici, in fata acestei grote, ne-am intalnit pentru prima oara (era in urma cu doi ani); de atunci lumina si culorile tale au evoluat. Ne-am indreptat catre locuintele celor din ashram si ma gandeam la ce oare mi-ar folosi invataturile lor, cand tot ce se face aici pentru mine, este depasit.
---Nu te-am invitat sa inveti—imi raspunse Babagi , citindu-mi gandurile—ci sa oferi lumina si energia noua celor de aici. Extinde-o daca vrei peste aceste tinuturi, calugarii continua sa repete aceste ritualuri vechi si nu au capacitatea de a iesi din ele.
Am simtit cum ma expandez si lumina s-a revarsat in voia ei peste Tibet, Mongolia , China, oprindu-se la marginile Japonie—nu am insistat spre aceste locuri simtind o bariera si am revenit cu constiinta, plimbandu-ma peste munti si platouri. Simteam raza de iubire emanata de inima cum mangaie fiecare coltisor.Simteam cel mai minuscul fir de iarba raspunzand iubirii si radeam fericita in lumina soarelui tibetan. Babagi ma urmarea de la mare distanta ,se pare ,multumit. Iata ca am poposit in fata palatului lui Dalai Lama si am plecat in constiinta sa ma plimb prin el. La inceput un sentiment de retinere ma facea sa inaintez cu precautie. St Germain ne-a atras atentia, la cursurile sale , ca nu vom vedea nimic pentru inceput si sa ne bazam pe celelalte simturi. Am depasit sentimentul de retinere si m-am avantat voiniceste prin palat. Nu simteam nimic decat deplasarea mea, apoi s-a percep miscarea si agitatia din jur, percepeam spatiul camerelor , salile si scarile. Reveneam in afara palatului care era pt mine un punct de referinta stiidu-l din fotografii cum arata si iar intram in interior. Dupa cateva miscari de acest fel am simtit-o pe Anastasia langa mine.
--- Ce faci aici ? m-a intrebat, e un loc cu oameni sangerosi, nu prea ai ce sa cauti printre ei.
Ne-am uitat cu iubire una la alta , multumindu-i si am revenit deasupra muntilor, continuind stralucirea. In acel moment am facut diferenta dintre energia joasa care era in palat si puritatea muntilor. Razele mele s-au scuturat si s-au miscat voioase salutand asa cum fac avioanele. Am pornit vesela mai departe ducand iubirea , pacea si armonia peste aceste plaiuri care ma primeau si ma imbratisau.
.

Niciun comentariu: