Aprofundarea simturilor

Suntem intruchiparea misiunii, a hotararii sufletului nostru. Alegerile se fac acum constient dupa sufletul, simtirea si constiinta actuala. Suntem toate acestea la un loc si desigur mult mai mult afland aceasta si simtind pe masura ce simturile se activeaza si putem percepe spatiile noastre multidimensionale. Este o continua expandare in Fiinta care suntem, prin intermediul acestor simturi ce ne scot din limitarile vietii cotidiene si accesam completa noastra Fiinta. Simturile sunt multe pe langa cele fizice cunoscute si a sosit momentul sa fie intelese si constientizate.

Ceea ce vedem la noi cu ochii fizici, este doar corpul fizic, o parte din intregul care suntem. Constientizand existenta multiplelor simturi, intelegem si simtim restul din completa noastra Fiinta.

Putem patrunde in aceste alte simturi prin cele pe care le avem: auz, vaz, miros, gust, tactil in profunzimea acelei parti din noi pe care nu o vedem, dar care exista.

Suntem Fiinte marete cu multiple insusiri si capacitati, care am tras peste noi un val al uitarii in scopul unor experiente duale, limitate dar absolut necesare. Acum a sosit momentul ridicarii acestui val si a intelege ca experientele duale pt multi s-au terminat, ele ramanand un tezaur de intelepciune pe care il vom folosi.

Cei ce si-au terminat experienta dualitatii, a sosit momentul indepartarii valului si patrunderea in celelalte simturi pt a ne aminti de adevarata Fiinta, de adevaratele noastre capacitati.

Eu Sunt cel ce Sunt.

Din Shambala

Am simtiti chemarea. Imi expandez constiinta catre spatiul interior. Sunt in comuniune cu tot ce ma inconjoara. Chemarea vine din partea Shambalei si a ghidului meu, Samuel.

Imediat sunt alaturi de el in interiorul Shambalei. Simt cum ma ghideaza catre un mic grup de entitati pana in preajma lor. Respir alaturi de acest grup si imi deschid inima si mintea catre ei. Primesc din partea lor o mare stare de bunavointa, de acceptare si simt cum ne intovarasim gandurile, sentimentele, trairea interioara. Este o comunicare fara cuvinte de o profunda traire. Simt ca mi se transmite:

” – Esti invitata aici pt ca tu te deplasezi din nou in apropierea Retezatului. Aici unde ne aflam acum, este o intensa forta si constiinta a vietii si iubire pt viata. Ce simti tu alaturi de noi, este insasi viata. Acest izvor se afla in fiecare dintre oameni. Noi dorim ca aceasta constienta si constientizare  a vietii sa o sadesti mai mult in planul fizic si sa insamantezi aceasta constiinta acolo unde ajungi si in dragul tau munte Retezat.

Muntele, cu forta sa, va sustine aceasta constientizare si o va radia. Ceea ce trece prin tine si constiinta ta, este o dimensiune noua a constiintei de viata. Umple-te cu ceea ce simti aici la noi, permite-i sa se alchimizeze in faptura ta si expandeaz-o apoi peste tot unde esti si ofer-o muntelui ca un dar din partea ta.

Noi sustinem de aici tot ce reprezinta manifestarea vietii. Ai si tu treaba ta acolo, la suprafata, caci este necesara propria ta constientizare/constienta. Este necesara constiinta umana.

Samuel te iubeste enorm. Desi nu stii, ne vorbeste continuu despre tine. El are deplina incredere in toate creatiile tale si il simtim ca este mandru de tine.”

Pastrez deschiderea catre ei in aceasta comunicare non verbala si le transmit multumirea si recunostinta mea. Cand esti expand cu constiinta, in Shambala si alaturi de aceste minunate fiinte, propriile capacitati iti sunt amplificate.

Astfel ca am imbratisat cu multa naturalete si firesc, planeta cu toate formele sale de manifestare, spatiile vecine ei si am pastrat aceasta concentrare doar asupra ei, ca o multumire, un respect si o concentrare pt tot ceea ce este viu in acest spatiu planetar, transmitand deasemeni, ceea ce conteaza pt mine cel mai mult, bucuria de a trai.

Imi iau ramas bun de la acesti minunati si iubitori prieteni, mai familiar cu Samuel si ma extrag catre suprafata planetei daruind deja tot ce am primit si ma aduc apoi in spatiul orasului Bucuresti, orasul lui Bucur.....al bucuriei.

Impartasesc cu multa bucurie aceasta traire si v-o daruiesc.

Bucurie impartasita

Patrund in interiorul meu, unde o lumina ma intampina. Este divinitatea mea. Simt ca doreste sa inteleg ceva.

Ma ia de mana, ma imbratiseaza, ma ajuta sa ma unduiesc cu frecventa ei. Este pe o frecventa a iubirii si a compasiunii. Vibreaza pe o anumita tonalitate ca sa inteleg, sa-mi permit sa exist in aceasta frecventa a ei, a iubirii, a compasiunii, a intelegerii si intelepciunii fata de toti oamenii si de toate situatiile create de ei.

Asa cum stau metaforic vorbind, in bratele ei, traiesc ca si ea, simplitatea si modul usor de a privi evenimentele create de oameni. Aici, in bratele ei, ma simt protejata, la distanta de evenimentele create de oameni si transmise prin mas-media. Sunt la o mare distanta de toate acestea, desi sunt in mijlocul lor.

Aici, in bratele ei, ma simt iubita ingrijita si pretuita. Exact asa cum sunt. Simt ca se ofera ca un suport de incredere. Ma simt ca si copilul ce rade fericit in puternice brate protectoare.

Tot ce am descris, devine o noua stare de constiinta. Este o puternica constientizare si o traire extrem de profunda care duce la alta integrare a lui Tot Cea ce Sunt. Te simti intreg, complet, fara dorinte, fara necesitati.

Sunt copilul iubit, adorat, care primeste totul. In acelasi timp esti intr-o profunda comuniune cu tot ceea ce este in jur si traiesti/exprimi aceasta bucurie. Nimic nu mai conteaza si nimic nu mai are importanta pe care vechea frecventa de dualitate ti-o oferea. Este importanta clipa, bucuria si trairea creatoare a fiecarui moment. Esti noua fiinta intr-o manifestare/exprimare, dar care are in esenta, iubirea.

Respir aceasta existenta a iubirii si o impartasesc cu voi

Lacul - un dar de energie pentru toti

            

Zamolxe este langa mine si imi spune:

”- Suntem prezenti in acest vast ambient. Existenta ta este minunata. Ai o infatisare calma, calda si emani un izvor de bucurie. Permite acestui izvor de bucurie sa ne insoteasca intr-o calatorie.”

Pasim alaturi. Suntem in vastele subsoluri ale acestui teritoriu, Romania. Pasim alaturi.

”- Simte duritatea solului, simte ca putem trece prin tesutul mineral cu mare usurinta. Te-am condus aici unde simti ca este o deschidere larga ca o aula. Simte deschiderea, simte peretii si mergi catre mijlocul acestui spatiu. Aseaza-te in mijlocul acestuia. Vei simti sub talpi un desen si vei simti cum cobori cu o platforma cum ai cobori cu un lift. Acolo nu te insotesc. Ramai cu perceptia si cu simturile tale.”

Am alunecat usor intr-o coborare verticala, extrem de lina. Totul parea intunecos si apoi ochii interiori s-au obisnuit si am simtit ca de fapt acel spatiu este mult mai larg. Am pasit in el de pe platforma-lift. Cu cat inaintam, simteam ca peretii se indeparteaza si am avut sentimentul unui spatiu deschis ca si cum as fi iesit din grota unui munte.

Este lumina. Simt natura, dar nu sunt oameni si nici alte vietati. Pasesc mai departe sub acea lumina care vine de peste tot si pe care o percep ca se concentreaza asupra mea aidoma unei raze. Simt ca m-am apropiat de o intindere de apa. Nu are valuri. Este foarte linistita si degaja un calm, o stare de calm extrem de puternic. Am observat ca nu exista vant. Dincolo de acest lac, deodata am simtit stralucirea acelui relief muntos, piatra ce isi emana lumina, lumina care mi-a si atras  atentia. Este o stralucire puternica ce capteaza.

Deasupra mea este lumina, dar nu e cerul de la suprafata. Muntele din fata, lacul, vegetatia ce ma inconjoara,e alta decat cea de la suprafata.

Deodata langa mine am simtit o prezenta. Nu este Zamolxe. Este o entitate inalta, un barbat cam de 3 m inaltime. Imi face semn sa il urmez. Merg alaturi de el respectand tacerea. Il simt ca se opreste la oarecare distanta de lac ce imi permitea sa am o imagine de ansamblu asupra locului si totusi cu atentia asupra lui. Imi transmite ca pe unde audio stereo, pt ca buzele nu i se miscau.

”- In acest loc, a fost candva un spatiu locuit. Cei ce l-au locuit, au plecat de mult. Acest spatiu este sub Romania. Precum ai inteles, ai coborat aici printr-o poarta interdimensionala. Ai acces in Shambala prin fiinta ta interioara. Se doreste de cei din Shambala sa cunosti acest spatiu. Pt aceasta Zamolxe te-a ghidat. Acest spatiu in alte timpuri avea si alta cale de comunicare cu exteriorul. Acum acea intrare nu mai exista. Terenul s-a prabusit. Exista doar calea prin care ai sosit aici.

Acest lac reprezinta o energie ce sustine spiritual zona. Ai fost invitata sa ghidezi prin acest material si zona sa fie vizitata prin alegere si cu corpul de constiinta ca fiecare sa se incarce si sa primeasca energia acestui lac. Cei ce au trait aici, au protejat acest depozit de energii. Ei nu mai sunt in dimensiunea fizica. A sosit momentul ca aceasta energie sa fie folosita si sa serveasca viata pt toti cei ce aleg sa viziteze locul. Aceasta energie doreste sa vina in serviciul vietii oamenilor. Prin sosirea si plecarea ta constienta, se realizeaza un spatiu energetic ce ramane deschis prin care se poate circula. A se intra si a se iesi plin cu energia lacului. Este o energie ce nu se epuizeaza. Serveste tot ceea ce inseamna viata si bucuria de a trai.

Lacul pare adormit, insa in momentul in care il primesti in fiinta ta si il inviti in realitatea ta, el se insufleteste si traieste alaturi de tine.”

Am multumit pt acest informatii. Ele vor ajunge la suprafata.

 Prietenul cel inalt simt ca ma saluta. Se intoarce si se indeparteaza de mine pana cand efectiv nu-l mai vad. Ma intorc spre lac. Ma las in jos pt a-l atinge si in momentul in care il ating, simt viata atat in el cat si in propria mea fiinta, caci acea energie efectiv a curs in interiorul meu. Senzatia ca esti viu si ca fiecare celula are viata a devenit extrem de intensa si am inteles marele sau potential.

Ma ridic si ma indrept catre locul unde stiam ca este platforma. Ma intorc cu ochii catre lac simtind ca din interiorul meu se ridica o chemare. Fara cuvinte. O dorinta arzatoare de a trai viata constient. Era precum un ”- VINO!” adresat lacului. Este un moment de efervescenta ce simultan m-a propulsat alaturi de Zamolxe. Sunt putin coplesita de evenimente si de frecventa locului.

Zamolxe este rabdator cu mine. Ma priveste bland, iubitor si ma asteapta sa ating un nou echilibru interior. Simt sa-i spun in acest moment ca permit acestui loc energetic sa ramana deschis si calea catre lac sa devina accesibila celor ce doresc sa-si traiasca viata constient.

Zamolxe ma ia de mana, fara sa vorbim si intr-o comuniune deplina, ma conduce inapoi catre casa. Ne multumim din priviri, ne imbratisam din priviri si nu ne luam la revedere pt ca nu are sens.

Va daruiesc acest moment cu toata bucuria inimii mele.