Zalmoxe si Chinezul

In Bucuresti urma sa sa se desfasoare un curs cu un tanpai venit dintr-o manastire din Nepal. In aceleasi zile, urma sa se faca aici, in Iasi, nivelele 4-5-6 si 7 cu M.Ra.
Nu stiam ce sa aleg. Voiam sa le urmez pe amandoua, dar fiind in acelasi wek-end, nu aveam cum. Framantarile nu conteneau pana cand intr-o dimineata o energie puternica m-a acaparat. Pe atunci nu stiam cum e sa comunici cu fiinte de dincolo de voal, asa ca cel ce a dorit sa se faca inteles, a apelat la o frecventa deosebit de inalta pt a-mi stapani mintea.

Eram pe o panta inverzita a muntelui. In fata mea a aparut un batran in haina lunga, alba, incins la mijloc cu un snur. Parul ii era alb, lung pana la umeri si avea in mana dreapta un toiag cu care batea furios in piatra muntelui. Se uita la mine si-mi spunea:
- Zamolxe este foc si para pe tine.
Eu ma uitam nedumerita la el, neintelegand ce are Zamolxe cu mine si cum de poate fi un Zeu "foc si para" cand, ei sunt numai iubire!
Imaginea a disparut si in locul ei s-a ivit o statueta de portelan a unui chinez ; am inteles ca-l reprezenta pe Tanpai. Imi spuse:
- Lasa, vorbesc eu cu Zamolxe si ii va trece .... Si a disparut.
Dupa cateva ore, mai spre seara, Zamolxe a aparut din nou (intelesesem ca acel batran era El).
- Nu inteleg, de ce te superi ? Te tradez cumva?
- Nu, dar nu vii la mine. Mai este si un alt motiv de vrei sa pleci? (La Bucuresti, adica.)
- Da. Si tu stii.
- Ei bine, fii cu iubitul tau, asta e si calea lui, e o cale comuna.
Cand sa plec Zamolxe imi spune:
- Dar, macar, sa nu uiti ca esti fiica mea.
- Nu uit.
Atunci, Chinezul, iar si-a facut aparitia. M-a luat de mana si a adaugat:
- Ii va trece supararea, hai cu mine sa te odihnesti. Am ajuns pe un platou inalt luminat de Soare .... ma simteam foarte obosita. Si nu intelegeam de ce cei doi isi disputau fiinta mea .... Priveam soarele si vedeam cum razele sale ma imbratiseaza ....... m-am scufundat in el, abandonandu-ma total.
In acel moment Soarele a actionat asupra statuetei ce reprezenta un chinez si, care s-a dizolvat in mii de bucatele ... Am inteles fulgerator ca statueta este iluzia si am depasit-o.

Peste ceva timp, Tanpai si-a anulat vizita in tara, iar eu am participat la cursurile lui Melfior Ra: initiere christica si zamolxiana.

Initieri facute de Thoth

Vineri seara ne-am adunat noua persoane la casa unei prietene. Stateam in cerc; am facut invocarea entitatilor de Lumina, am lasat meditatia sa curga si fiecare spunea ce vede sau ce simte.
Ne-am conectat la cristalul Romaniei, apoi la Mama Pamant si la Marele Soare Central; am devenit sfere de lumina si ne-am postat pe granite; fiecare s-a trezit intr-o anumita regiune ... eu eram in Dobrogea ... Mama Divina ne-a trimis ca multumire un mare buchet de flori si un inel cu un cerc imens in care era montat un cristal cu multe fatete; l-am perceput ca inel de logodna cu mama Pamant.
Stateam linistita si ma bucuram de lumina si de bucuria celor din jur care transmiteau incantati ce simt si faptul ca vorbeau fara a se intrerupe meditatia; era un lucru nou, care nu se mai intamplase. Relaxarea era profunda si placuta, cand, pe ecranul mental apare un cerc-soare imens din care se desprinde un porumbel la fel de mare cat soarele ... le spun ca este energiea Duhului Sfant, sa o inspire; porumbelul, pe rand, ne-a aratat o sfera cu meridiane desenate si dintr-o cupa si-a varsat spre noi lumina.
Fiecare a perceput miros de tamaie si mir.
Continuam sa urmaresc lumina si modul ei de a se face simtita in noi, cand, am simtit ca tabloul se schimba si am asteptat sa "vad".
Pereti inalti de piatra s-au conturat si un personaj a aparut in drapta mea cu capul acoperit, terminat cu cioc de pasare; fiori de emotie mi-au strabatut corpul din cap pana in picioare cand am recunoscut personajul .... si le spun: suntem in piramida cu Thoth, el ne face initierea si incet, parca sa nu-l deranjez, o intreb pe prietena din drapta mea:
-"Viorica, tu vezi ce vad eu ? (ea are o buna clarvedere)
-Da, vad, suntem intr-o sala din templu cu picturi pe pereti (eu nu vedeam picturile), Thoth este in capul cercului; are in mana anch-ul; il indreapta catre fiecare dintre noi, vorbea, dar nu intelegeam ce.
Thoth statea in fata mea in profil si o raza de lumina aidoma unui con a venit din dreapta, a trecut prin discul de cristal tinut intre mainile sale (amplifica lumina sau o filtra spre noi).
Imaginea discului de cristal dintre mainile prin care stralucea lumina razei era sublima ... si o iubire, data cu atata blandete .... imposibil de descris. Deodata, Monica, din stanga mea, ne-a transmis ca are un sentiment de frica, ca percepe zeul in intuneric; am cautat sa o incurajam, dar dupa putin timp, a plecat; mai tarziu s-au mai ridicat cateva persoane.
Continuam sa primim lumina, zeul ne conducea prin sali si coridoare, aratandu-ne picturile de pe pereti; lumina ne insotea cu blandete, iubire si o pace de nedescris. De-a lungul coridoarelor, vedeam sfinxi inaripati, Anubis, sacalul cu urechi, o statuie care a radiat spre noi o lumina verde deschis fosforescent ... dar nu am identificat-o, un clopotel care suna ..... si iata-ne in camera cu sarcofagul ..... (ultima care a plecat de langa noi a fost Cornelia si am ramas numai cu Viorica).
-Viorica, trebuie sa intram in sarcofag. Pt ca vedeam amandoua acelasi lucru, in acelasi timp (foarte, foarte interesant), voi vorbi la plural.
Am intrat amandoua in sarcofag ... am auzit/simtit cum marea piatra de deasupra este trasa peste noi. Interiorul sarcofagului a devenit o camera inalta cat un stat de om si admiram textura peretilor, cand, in dreapta sus, a aparut acel con de lumina si am stiut ca trebuie sa intram in el; acolo erau entitati de lumina care au inceput sa lucreze asupra noastra; le simteam atingerea pe obraz si deasupra capului. De aici, un perete s-a dat deoparte si noi am patruns in alta sala. In prezenta Inaltilor preoti si a faraonului discipolii erau felicitati. Faceam si noi parte dintre ei; faraonul a trecut pe rand pe la fiecare, oferindu-ne cate un insemn.
Imaginea s-a schimbat; ne aflam intr-o camera unde o femeie ma impodobea; eram o egipteanca bruneta cu par bogat pana la umeri si umflat asa cum il au statuile; aveam o rochie alba, dreapta, lunga pana deasupra gleznelor si purtam sandale. Mainile aveau multe bratari; eu le simteam, Viorica mi le descria. .... Viorica era fata care ma impodobea .
Tanara mi-a pus in jurul gatului o podoaba mare, ce acoperea pieptul si spatele, frumos colorata. In fiecare mana mi-a dat cele doua sceptre iar pe cap mi-a pus insemnul cu cobra ... cand a terminat de impodobit, a facut o plecaciune in fata mea si m-am trezit in sala tronului. M-am asezat pe tron si imediat pe celalalt tron a luat loc fiinta mult indragita ... Akhenaton ... (intr-un muzeu m-am indragostit de o statuie; nu era scris nici un nume, ma intrebam daca poate fi real ce mi se intampla .... da era real si acel bust era a lui Achenaton).
Aici Viorica mi-a spus ca vede sala tronului, pe noi, lume in jur, unii vorbeau intre ei si se simte multa multa iubire ce vine de la Akhenaton.
Eu stiu ca nu aveam ochi decat pt el si un sentiment de dor, de nostalgie pana la lacrimi. Am plecat din sala tronului tinandu-ne de mana, ochi in ochi, percepandu-i puritatea sentimentelor, frumusetea sufleteasca si iubirea.
Am fost condusa intr-o camera cu un baldachin, cu foarte multe obiecte si mobila feminina ... era probabil camera mea. M-am asezat pe marginea patului; de unde eram asezata vedeam fereastra si Nilul prin deschiderea usii. Viorica a inceput sa-mi descrie obiectele de pe masuta de toaleta, mobilierul lucios si luxos. Akhenaton s-a apropiat de mine si mi-a inmanat o cutie cu o cheie foarte ciudata; era ca o tija cu doua urechi deschise inafara si imi arata cum sa o folosesc.
Apoi un glas mi-a soptit: "Acum stii " ... Dar, de fapt ma simteam intr-o si mai mare incurcatura ....

Tabloul s-a schimbat
Langa noi era un personaj pe care nu-l vedeam; vedeam ca are intre maini un pergament, vedeam scrisul, intelegeam ca il citeste dupa curgerea in fata a pergamentului; ne uitam la acele litere, cand, a venit deodata numele de Hermes. Stand asa si asteptand, papirusul s-a transformat in usa/piatra si ne-am trezit intre labele Sfinxului.
I-am spus Vioricai ca trebuie sa intram. In acel moment, o coloana puternica de lumina m-a lovit in ceafa si am inteles ca trebuie sa ma aplec si la propriu si la figurat; efectiv m-a chircit pe canapea.
Am intrat in prima camera - un vestibul -din care vedeam doar un perete si pe el foarte jos, era desenat un triunghi si un cerc catre care am fost impinsa sa le ating cu fruntea; am atins si podeaua cu fruntea si abia dupa aceea am trecut, dar tot in genunchi ,in camera urmatoare. Din fundal au aparut pe rand doua entitati; prima cu un semicerc pe cap ca niste coarne, a doua, avea table lungi pe cap si in mijloc discul soarelui (nu am inteles bine cine erau, e posibil al doilea sa fie Amon-Ra) ... Stateam aplecata in fata lor, primind lumina si acel sentiment de blandete ... extrem de multa blandete, iubire pura pana la lacrimi, intr-o pace profunda si liniste sufleteasca. Intelegeam importanta momentului si sacralitatea lui ... simteam acel sacru prin toate simturile mele.
Mi s-a spus ca ma pot ridica, ca Viorica a fost insotitoarea mea, ca impreuna am fost initiate ...
Eram din nou afara; pe un cer albastru/negru se profilau piramidele; din spatele lor s-a ridicat un Soare ce ne-a incorporat in cercurile lui de lumina, intunericul disparuse si mi s-a transmis ca el este ratiunea mea de a FI si singura iubire a vietii mele.
Tot acel Soare a devenit o coloana de Lumina cu multiple fatete ce a intrat in coloana noastra vertebrala.
Imaginile au disparut, dar efectul energetic al Luminii inca se simtea. Ceilalti au revenit si am iesit din meditatie. Mariana ne-a adus acasa cu masina, ca eram cu capul in nori.
Suntem coplesite de derularea faptelor ... acum inteleg de ce unele lucruri ni se dau cu picatura: ca sa le putem primi/percepe, ca altfel ne-am prabusi sub "greutatea" lor.

Ancorarea energiilor

Eram in timpul ancorarii, impreuna cu un grup numeros.
Iata ce am simtit/vazut, la un moment dat:
Nici nu am terminat bine de ancorat energiile, ca si m-am simtit trasa in sus; era Anan care m-a intampinat si invitat in nava lui Asthar Sheran. Am simtit cum nava se ridica brusc; cat esti in spatiul gravitational al Pamantului, se simte urcarea ... ca atunci cand esti in avion ... Cand esti dincolo, cand nu mai este gravitatie, simti o miscare de plutire.
Acolo, ne-am oprit; nu mai eram in nava, ci sub un imens portal de lumina; simteam o lumina alba, usor albastruie, care ma invada sub forma unui con, dar de dimensiuni foarte mari. Cand m-am uitat in jurul meu, eram inconjurata de entitati cu siluete ... umane ... in alb, haine lungi. ... O mare de fiinte in jurul meu; o lumina blanda si iubitoare plonja pe noi.
Ma vedeam acolo, dar ma vedeam si intr-un plan in afara acestui tablou; ca si cum vezi totul de la mare distanta imaginea de ansamblu. In acest moment simteam ca fac legatura intre inima mamei Pamant si inima lui Sirius. Si, atunci, pe lumina care venea de la Sirius, am simtit ca primesc iubirea delfinilor. Ii simteam/vedeam si mi-am amintit de imaginea de la mare, cand, atunci, in acea dimineata, dupa ce plecasem de pe malul marii, dupa rasaritul Soarelui, marea m-a rechemat .... atunci am vazut cei doi delfini jucandu-se in apa.
Acum am inteles si am ancorat in ocean; prin mine, cei de sus transmiteau mesajul lor de iubire celor de pe Terra; minunat si frumos moment .... Energia se intetise si am cerut ajutor mai mare Fiintei mele stelare; am simtit-o ca patrunde mai mult, ca ma imbratiseaza pe interior; cautam sa fac fata acestei energii si acestei imbratisari interioare, puternice, cand, pe raza de lumina ce venea de sus, a coborat o silueta alba, masculina sa spunem, oprindu-se dinaintea mea.
Era mult mai inalta decat mine si am inteles ca a venit sa ma ajute (initial am gandit ca este un aspect al meu, dar cred ca nu, dat fiind continuarea).
Am patruns in silueta lui, era transparenta si ma puteam vedea si din interior si din exterior si amadoi am ”zburat".... ma ducea Acasa (gandeam ca Acasa la Tatal ... dar nu era asa).
Deci, am ajuns la acel Acasa pe care l-am crezut atunci; nu se vedea nimic; imi spunea sa absorb energia ... imi dadea indicatii ... apoi sa ma dizolv si am ramas in pace si liniste; la un moment dat am patruns in alt stadiu de constienta, mai profund; stiu ca eram doar gand.
Ce facea el in acest moment? ... surpriza a fost ca am simtit ca ancoreaza in locul meu ... era sub portal si imi tinea locul ... ca sa spun asa.
La un moment dat presiunea fiind puternica, am rugat sa revin. A venit, m-a incorporat din nou si m-a adus sub portal, la locul meu de ancorare; acolo am stat sa ma acomodez, apoi m-a preluat Anan si am coborat cu nava; am mai stat in nava tot pt reacomodare.
Si am revenit la "sol", langa grupul de ancorare .... continuand ancorarea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.