In asta lumea mare, nimic nu are-asemanare si daca omul a fost mic, acum el se ridica, caci poate acum realiza din tot ce-a fost, nimica. In asta mica farama de om ce s-antrupat, spiritual acuma degrab’ intra in el cu mult sfat. Si astfel Spiritul graieste:
- Tu omule, hai si te ridica, caci vremea ta sosit-a si tot ce-ai fost, din lut, din plumb, tu azi ai invatat si viata o ridica.
Omul: - Iubite spirit, multumesc. Eu am invatat si azi a mele brate tie iti graiesc cu mii de veneratii. Din strabuni eu strabatut-am si culmi am ridicat si ast avant ce l-am luat tie ti-l datorez acum.
Spiritul: - Iubite om, nicicand nu te-am uitat, caci tu cu mine suntem frati, frati de-aceeasi muma, frati de-acelasi tata. In noi exista o singura iubire si asta iubire ne-a unit.
Omul; - Acum am inteles si din marea genune, eu m-am ridicat, iubite Spirit, caci eu sunt lumina si azi. Acum eu iti graiesc, caci tu cu mine una suntem si ce-a fost fals, artificial, pot da azi in laturi si pot sa te privesc in mine-ntotdeauna.
Si asa, cei doi s-au reunit in bucurie mare, iar eu ca narator, sosit din asta lume mare, acum cu voi eu am sosit si grait-am prin voi, asa cum scris-am de demult si azi cum scris-am iar din nou. Cu drag sosit-am sa va-mbratisez, la mine-n inima sa stiti ca sunteti, iar eu ma recunosc in voi, in cele multe inimi.
Poetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu