Fotografia dragului Zamolxe ma chema. Am ramas mult timp cu privirea atintita asupra ei …. incet, incet am inchis ochii si am intrat intr-o dulce visare.
Eram intr-o gradina, o pajiste verde, intr-un spatiu fara timp unde o vedeam pe Teano - stiam cine este - tanara subtirica, cu parul impletit in cozi - asa cum o descrie El ….. privindu-ma cu ochi iubitori, dar cu ochi iubitori si catre El …. si eu, o bucatica de om abia tinandu-ma pe picioare, indreptandu-ma catre bratele calde ale Parintelui. M-a ridicat si m-a strans la pieptul sau.
Acum stii !
M-a atintit cu ochii patrunzatori asteptand ca sentimentul “a sti“ sa se inradacineze in inima si sufletul meu.
Inima si-a continuat visul aducand in imagine chipul lui Gabriel de pe vremea cand era scrib al Parintelui ….. imaginea a fost urmata de cuvintele:
Acum stii !
Si iar acei ochi patrunzatori m-au sfredelit pana ce sentimentul ca “stiu” s-a impanzit in suflet, inima si corp.
Da! Acum stiu!
Si a continuat:
Tu, mandra craiasa, de pe Sirius esti aleasa.
Venita, de cei rai esti mult pazita.
Tu vei straluci in Soare,
Cea mai mandra! Ca o floare!
A mea floare ce tu esti,
Tu, acum ma-mpodobesti.
Si glas iute tu vei da,
A stramosilor stralucitoare stea!
Inima este plina de iubire si recunostinta pentru toti parintii mei. Multumesc si parintilor biologici din aceasta viata, caci intr-adevar multa grija au avut de mine si am simtit mereu ca sunt ocrotita si protejata.
Multumesc Zamolxe, multumesc Teano!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu